Cardinalul Piacenza la Porțiuncula: Am pierdut amintirea Milostivirii
03.08.2021, Iași (Catholica) - A parcurge calea lui Cristos, calea Milostivirii și calea Bisericii sunt cele trei linii directoare oferite de penitențiarul major, Cardinalul Mauro Piacenza, în predica rostită la Assisi, în Bazilica Santa Maria degli Angeli, din Porțiuncula”, cu ocazia celebrării Iertării de la Assisi. „Dumnezeu nu doar este Milostiv, El este Milostivirea”. Cardinalul rezumă în această sinteză ceea ce găsim deja exprimat în prima Scrisoare a lui Ioan: Dumnezeu este iubire. De aici întrebarea pentru contemporani: cum putem, într-o societate marcată de „individualism și egoism narcisist”, să reînțelegem că însăși esența existenței noastre este întocmai relație, iubire, milostivire? Calea de care nu se poate face abstracție, subliniază Cardinalul Piacenza, este Isus care, afirmând despre sine „Eu sunt Calea” (Ioan 14,6), nu ne-a oferit o narațiune a Milostivirii Divine ci s-a făcut Milostivire.
Alegerea Sa liberă de a muri pe cruce din iubire face să izvorască o baie de regenerare în care umanitatea se poate cufunda prin credință și Sacramente, in primis Euharistia și Reconcilierea. „A ne lăsa îmbrățișați de iertarea lui Dumnezeu înseamnă a vedea înfrântă și propria singurătate”. Cardinalul Piacenza merge la inima dinamicii care rupe lanțurile izolării: „El învinge cu mine, El învinge în mine, iar eu înving cu El”. Am pierdut amintirea Milostivirii: este ceea ce denunță Cardinalul Piacenza atunci când amintește una dintre dramele societății noastre. Poate fi găsită în ceea ce definește „fundăturile autojustificării” pe care le parcurgem de fiecare dată când încercăm, printr-un efort titanic și condamnat la eșec, să justificăm până la ultima limită propriile comportamente, induși de „centre ideologice-manipulatoare”. Astfel, a cere iertare cu umilință cedează locul logicii de a ne mântui singuri.
Cardinalul Piacenza vorbește despre „salahorii promotorilor acestei culturi care nu își dau seama că însăși tentativa de a normaliza păcatul denunță incompatibilitatea adevărului și a binelui, prezente în om, cu păcatul”. „Să nu ne temem niciodată să ne apropiem de Sacramentul Reconcilierii”. A primi iertarea ne re-creează, ne este de folos pentru a ne reașeza „în poziția pe care o aveam înainte de fractură”. Amintirea sterilă a răului primit, mai precizează Cardinalul, duce la o supărare extenuantă care consumă energiile noastre. A coase rupturile existenței eliberează inima și ușurează – în sinteză aceasta se amintește în predică – acolo unde acțiunea Duhului Sfânt va umple ceea ce omenește pare imposibil: a ierta ceea ce este de neiertat.
Făcând referință la viața Sf. Francisc de Assisi, care în acest loc a primit vocația sa personală, Cardinalul Piacenza a indicat a treia cale pentru a ne cufunda, astăzi, în iubirea autentică ce devine act de milostivire: împărtășirea sfinților, faptul de a ne simți parte din Trupul Bisericii. La distanță de opt secole, Sărăcuțul este icoana posibilității de „a reînnoi profund dinăuntru Biserica universală”. Acest lucru ni se cere și nouă, afirmă Cardinalul, dacă rămânem cu îndârjire în sânul Bisericii, „în pofida multelor neînțelegeri și suferințe, în pofida distanței, uneori siderale, pe care el o experimenta”. Cardinalul amintește că „nu lipsesc scandalurile și obiecțiile aduse Bisericii în dimensiunea sa minoră, adică în cea umană, în cea peregrină. Însă niciodată nu trebuie să ne despărțim de Trupul lui Cristos, care este Biserica”. În concluzie, citând din exortația Evangelii gaudium, ne-a invitat să ne încredințăm lucrării Fecioarei Maria, care „merge cu noi, luptă cu noi și revarsă neîncetat apropierea iubirii lui Dumnezeu”. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
