Papa Francisc: Pentru a-i ajuta pe oameni, Biserica trebuie să fie în contact cu realitatea
10.11.2015, Florența (Catholica) - Pentru ca Dumnezeu și cuvântul Său să îi ajute pe oameni, creștinii trebuie să fie în contact cu ceea ce se întâmplă cu adevărat în viețile oamenilor, a spus Papa Francisc în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în după-amiaza zilei de marți, 10 noiembrie 2015. Dumnezeu devenit om pentru a trăi între oameni, a asculta problemele lor, „pentru a putea să comunice cu ei”, a spus Pontiful în predica sa ținută la Liturghia celebrată în Florența. Creștinii trebuie să aibă „un contact sănătos cu realitatea, cu ceea ce se confruntă oamenii, cu lacrimile și bucuriile lor – este singurul mod pentru a putea să îi ajutăm, să îi formăm și să comunicăm cu ei”, a spus Papa.
„Fără a ști ceea ce gândesc oamenii, discipolul este izolat și începe să judece oamenii după propriile lui gânduri și convingeri”, a avertizat Papa la finalul unei zile în care i-a vizitat pe muncitori și pe tineri într-un oraș industrial, precum și pe bolnavi, pe cei fără locuință și pe liderii Bisericii din întreaga Italia care participă la Congresul Național din Florența. Singurul mod de a vorbi inimilor oamenilor și a-i ajuta să îl asculte pe Dumnezeu este acela de a recunoaște bucuriile și necazurile lor zilnice, de la locurile lor de muncă, din familiile lor, problemele lor de sănătate, de transport, de școală, a subliniat Sfântul Părinte.
Discipolii lui Cristos nu trebuie să uite niciodată că și ei au fost aleși din rândul maselor. „Nu trebuie să cadă niciodată în ispita de a avea o atitudine de detașare, ca și când ceea ce cred și trăiesc oamenii nu contează sau nu este important pentru ei”. Liturghia a fost celebrată pe un stadion deschis, cu o capacitate de peste 40.000 de persoane, care a fost plin, și ecrane video mari au fost amplasate în alte părți ale orașului pentru mulțimea care a depășit capacitatea stadionului. Creștinii de astăzi, la fel care în trecut, trebuie „să meargă împotriva curentului” și să depășească viziunile greșite care nu pot să vadă că Isus este mai mult decât un simplu profet sau învățător, ci este Fiul Dumnezeului celui viu.
Predica Sfântului Părinte s-a bazat pe întrebările puse de Isus discipolilor Săi în Evanghelia zilei: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” „Dar voi, cine spuneți că sunt Eu?” „Iubiți frați și surori, bucuria noastră este să împărtășim această credință și să răspundem împreună Domnului Isus: ‘Tu ești pentru noi Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!’… Bucuria noastră este să recunoaștem în El prezența lui Dumnezeu, Trimisul Tatălui, Fiul venit să devină instrument de mântuire pentru omenire. Această mărturisire de credință pe care Simon Petru a proclamat-o rămâne și pentru noi. Ea nu reprezintă numai fundamentul mântuirii noastre, ci și drumul prin care ea se împlinește și ținta la care tinde.”
Iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care „se face om El însuși pentru a întâlni fiecare persoană în condiția sa concretă” este ceea ce Simon Petru „recunoaște pe chipul lui Isus. Același chip pe care noi suntem chemați să-l recunoaștem în formele în care Domnul ne-a asigurat prezența Sa în mijlocul nostru: în Cuvântul Său, care luminează întunericul minții noastre și al inimii noastre; în Sacramentele Sale, care ne renasc la viață nouă din orice moarte a noastră; în comuniunea fraternă, pe care Duhul Sfânt o generează între discipolii Săi; în iubirea fără margini, care devine slujire generoasă și grijulie față de toți; în cel sărac, care ne amintește că Isus a voit ca revelarea supremă a Lui însuși și a Tatălui să aibă imaginea răstignitului umilit.”
„Comuniunea dintre divin și uman, realizată pe deplin în Isus, este ținta noastră, punctul de sosire al istoriei umane conform planului Tatălui. Este fericirea întâlnirii dintre slăbiciunea noastră și măreția Sa, dintre micimea noastră și milostivirea Sa care va umple orice limită a noastră. Însă această țintă nu este numai orizontul care luminează drumul nostru, ci este ceea ce ne atrage cu forța sa suavă; este ceea ce începem să pregustăm și să trăim aici și construim zi după zi cu tot binele pe care îl semănăm în jurul nostru. Acestea sunt semințele care contribuie la crearea unei umanități noi, reînnoite, în care nimeni nu este lăsat la margine sau rebutat; în care cel care slujește este cel mai mare; în care cei mici și cei săraci sunt primiți și ajutați.”
Mai devreme în aceeași zi, Papa a recitat rugăciunea Angelus în privat, cu un grup de persoane bolnave și apoi a luat masa cu zeci de persoane sărace și fără locuință, multe dintre ele din alte țări. Papa s-a înregistrat ca orice alt oaspete la cantina Caritas locală și apoi i-a salutat pe fiecare în mod personal. Un bărbat i-a sărutat Sfântului Părinte piciorul, altul i-a dat o căciulă de lână lucrată manual, pe care Papa a probat-o, și o femeie i-a dăruit o plantă cu flori. Ei au mâncat o supă specialitate toscană, făcută din pâine și roșii; carne de vită; piure de cartofi; și desert, potrivit unui comunicat al Arhidiecezei.
