Dialogul dintre Biserică și puterea politică ar putea vindeca diviziunea dintre catolicii chinezi
27.01.2015, Roma (Catholica) - Între Biserică şi China, „încă din timpurile antice”, există o „rană deschisă” care „trebuie să fie îngrijită şi vindecată”. Pentru aceasta este nevoie ca Sfântul Scaun să dialogheze cu guvernul chinez, eventual făcând „primul pas”. Pentru că numai dacă se desface nodul încâlcit al raporturilor dintre Biserică şi puterea politică vor putea să dispară şi cauzele diviziunii dintre catolicii chinezi. A vorbit despre aceasta, într-un interviu publicat în traducere pe Ercis.ro, Episcopul Iosif Wei Jingyi, de Qiqihar, în vârstă de 57 de ani, a cărui hirotonire episcopală nu este recunoscută de guvern. Mons. Wei, exponent activ al zonei ecleziale aşa-numite „clandestine”, a trăit în trecut trei perioade de detenţie şi de restrângere a libertăţilor personale, dintre care cea mai lungă a durat peste doi ani, din septembrie 1990 până în decembrie 1992.
Pentru început, Episcopul a vorbit despre cum a devenit creştin. „Primul din familia mea care a primit Botezul a fost bunicul meu. Am crescut având în faţă exemplul părinţilor mei, creştini buni. Când eram mic a fost o mare foamete: din provincia Hebei, care înconjoară Pechinul, a trebuit să emigrăm în nord-est, în provincia Jilin. Timp de ani şi ani n-am văzut un preot. Nu se putea manifesta credinţa creştină în mod public. În toată regiunea erau puţine familii catolice, risipite departe una de alta. Îmi amintesc că uneori, cu vreuna dintre ele, ne întâlneam şi recitam împreună rugăciunile, închişi în casă, mai ales cu ocazia marilor sărbători. Lucrurile au început să se schimbe de la sfârşitul anilor ’70. Atunci a înflorit şi dorinţa de a deveni preot.”
Episcopul a vorbit apoi despre rolul pe care îl au astăzi familiile creştine din China în a transmite credinţa creştină: „Acum ritmul societăţii s-a schimbat, există o frenezie care răstoarnă totul. Chiar multe familii creştine nu găsesc timpul pentru a se ruga împreună, aşa cum se întâmpla odinioară… Înainte preoţii îi aşteptau pe credincioşi în biserici pentru a spovedi, a celebra liturghia şi a administra celelalte Sacramente. Acum, pentru a comunica Evanghelia trebuie să se iasă din parohii şi să se arate tuturor în ce constă iubirea lui Dumnezeu şi cum credinţa poate să înflorească în viaţa de fiecare zi.
Printre probleme este aceea a diviziunii dintre catolicii aşa-numiţi „oficiali” şi „clandestini”. „În diviziuni este acum la mijloc şi carierismul şi luptele pentru a comanda. Din păcate, în Biserică, de două mii de ani există ciocniri de putere. Dar în China actuală, la origine, ele sunt rezultatul unei presiuni care a venit din exterior. Suntem divizaţi în faţa modului în care guvernul tratează Biserica, şi apoi aceste diviziuni s-au cristalizat în cursul istoriei. Pentru aceasta, dacă este rezolvată problema raporturilor cu guvernul, şi diviziunile dintre catolici vor putea fi vindecate cu timpul. Deci problema raporturilor Bisericii cu puterea politică trebuie înfruntată cât mai repede. Trebuie găsite soluţii dialogând şi tratând cu guvernul, stabilind şi canale de dialog diplomatice. Aceea este calea pentru a încerca să se desfacă şi nodurile care alimentează diviziunea.”
Diviziunea îşi are rădăcinile sale istorice în rana care a marcat mereu relaţiile dintre Biserică şi China, încă din timpurile antice. Este ca o rană deschisă, care trebuie îngrijită şi vindecată… Trebuie să se analizeze istoric motivele şi singura cale pentru a face asta este dialogul dintre Biserică şi guvern… Este un drum pe care-l putem parcurge atât noi, catolicii, cât şi guvernul, pentru a reînnoi raportul şi a corecta lucrurile care trebuie schimbate, deschizându-ne la o situaţie nouă şi punând deoparte deciziile greşite din trecut. Fiecare trebuie să facă partea sa pentru a ajunge la armonie, la reconciliere şi la pace. Acesta este drumul indicat de Evanghelie. Dar şi gândirea chineză exaltă tot ceea ce favorizează reconcilierea şi depăşirea contradicţiei.”
„Primii paşi deja s-au făcut. Noi susţinem toate aceste iniţiative pe care Papa le ia pentru a comunica disponibilitatea sa la dialog. Când cineva este creştin, caută mereu să facă primul pas pentru a reconcilia şi a îngriji rănile oamenilor şi ale societăţii. Deci este corect ca Biserica să facă primul pas.” Marea majoritate a comunităţilor catolice din China „ar aproba iniţiativa de a dialoga cu guvernul pentru a rezolva problemele Bisericii. Aceea este calea pentru a face mai uşoară viaţa credincioşilor… Şi printre clandestini cea mai mare parte ar fi de acord. O minoritate probabil că la început ar bombăni, spunând că Papa nu înţelege şi Biserica astfel îşi pierde respectul. Dar după, cu timpul, ar înţelege şi ar urma drumul luat de toţi.”
„Conducerea pastorală şi canonică a Bisericii din China trebuie exercitată de Episcopi. Organismele precum Comitetul Reprezentanţilor Catolici şi Asociaţia Patriotică a Catolicilor ar putea chiar să fie abolite. Sau pot continua să existe, dar fără a exercita o putere de conducere asupra chestiunilor pastorale, sacramentale şi canonice care ating natura proprie a Bisericii, care nu este o organizaţie politică. Lucrurile s-au schimbat mult, faţă de anii ’50 şi ’60. Dacă nu se vrea abolirea lor, poate să existe o evoluţie pozitivă, care să le transforme în instrumente practice şi funcţionale, mai adecvate raporturilor dintre instituţiile politice şi Biserică în situaţia de astăzi”, a mai explicat Episcopul.
