Prefectul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor impresionat de bucuria din vizita Papei
21.01.2015, Vatican (Catholica) - Dialog, reconciliere, pace, compasiune, săraci – sunt câteva cuvinte-cheie care pot sintetiza călătoria apostolică a Papei Francisc în Sri Lanka şi Filipine (12-19 ianuarie 2015). O călătorie aşteptată şi pregătită îndelung în cele două ţări. Este mărturie „marea şi sărbătoreasca primire rezervată Sfântului Părinte”. Înainte de plecarea de la Manila spre Roma, Cardinalul Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, aflat în suita papală a acestei călătorii, a dat un interviu pentru Agenţia SIR, apărut în traducere pe Ercis.ro. Cardinalul cunoaşte bine cele două ţări pentru că a prestat serviciu diplomatic în ambele.
– Eminenţă, care este imaginea care v-a uimit mai mult decât oricare alta?
– Ochii persoanelor care au aşteptat cu bucurie o privire a Papei. Oamenii au rămas acolo, ore şi ore, ca să aştepte numai o privire, şi pentru că maşina Pontifului trece cu o anumită viteză. A-l întâlni pe Sfântul Părinte cu proprii ochi exprimă o satisfacţie pentru noi occidentalii probabil puţin de neînţeles.
– Efectiv au uimit mult mulţimile imense care l-au primit pe Papa în cele două ţări…
– Primirea rezervată Papei mai întâi la Colombo şi apoi la Manila, extraordinară pentru entuziasm şi pentru bucurie, i-a surprins pe toţi. Trebuie subliniată lunga pregătire a celor două etape ale călătoriei. Nu mă refer numai la pregătirea materială, ci şi spirituală: parohiile au fost foarte active cu novene, întâlniri şi sensibilizări diferite. Nu s-ar explica altfel miile de persoane care s-au apropiat de Sacramentul Pocăinţei în diferitele momente care au ritmat călătoria. Şi în aşteptarea trecerii Papei. Şi, apoi, nu trebuie uitat că nu toţi cei prezenţi erau creştini: mulţi erau acolo, de-a lungul străzilor, pentru că erau atraşi cu siguranţă de prezenţa Pontifului, dar şi pentru mesajul şi valorile percepute.
– Ce mesaj şi ce valori într-un continent în care catolicii sunt o minoritate?
– Înainte de toate, mesajul Evangheliei, care este comunicat de viaţa oamenilor. Şi apoi respectarea persoanei, a celuilalt; înţelegerea reciprocă. Aşadar, valorile pe care le are orice religie şi care pot să contribuie la propria îmbogăţire personală şi spirituală. Toate acestea se întemeiază pe o istorie de prezenţă creştină foarte importantă. În Filipine se celebrează 500 de ani de la evanghelizarea ţării. Peste câteva zile voi merge în Vietnam, unde vor fi celebraţi 400 de ani de la sosirea Evangheliei. Există o istorie. Există o prezenţă. Motiv pentru care Asia, deşi numeric este în minoritate creştină, este continentul care oferă o înţelegere a Evangheliei astăzi cu o bogăţie şi modalităţi diferite, într-adevăr surprinzătoare din punctul de vedere al multiculturalităţii.
– Pentru aceasta Papa Francisc a repetat de mai multe ori că „în Asia trebuie să se meargă”.
– Deja Papa Ioan Paul al II-lea afirmase aceasta de mai multe ori: Asia este importantă. Şi Sinodul pentru Asia, în 1998, într-un fel a evidenţiat aceasta. Asia este continentul care în cel de-al treilea mileniu ar trebui să meargă la Cristos în toate formele posibile. Aşadar, nu numai prin Botez, care este forma tipică a vieţii creştine, ci şi în consensul unei realităţi religioase şi tradiţionale, unde creştinismul are nevoie să spună un cuvânt. Noi în Asia avem o importantă prezenţă eclezială (Dieceze, Episcopi, preoţi, misionari, călugări şi călugăriţe), dar şi o prezenţă socială apreciată: şcoli, colegii, structuri de asistenţă a familiilor, spitale etc. Realităţi foarte frecventate şi de credincioşii din alte religii. Biserica a dobândit aşadar un ascendent faţă de realitatea numerică a creştinilor înşişi.
– Dumneavoastră aţi prestat serviciu diplomatic în cele două ţări tocmai vizitate. În Sri Lanka, în mod deosebit, aţi trăit personal conflictul care a durat peste două decenii. Cum s-a schimbat ţara de atunci?
– Am cunoscut Sri Lanka în urmă cu 33 de ani. Era prima mea destinaţie diplomatică. Atunci când am ajuns în ţară era 11 mai 1981, câteva zile înainte de atentatul la adresa Papei Ioan Paul al II-lea, deci îmi amintesc bine acel moment. Era o ţară pe care toţi o descriau ca fascinantă. M-a impresionat imediat frumuseţea cu care acest popor trăia propria credinţă. În acel moment, ţara era în mod substanţial paşnică. După un an şi jumătate, situaţia s-a precipitat. Momente teribile au marcat începutul războiului. Acum am găsit o ţară în profundă transformare, lansată în dezvoltarea economică, socială şi umană. Pacea contribuie mult şi la creşterea credinţei.
– Şi despre Filipine ce ne puteţi povesti?
– Ca Nunţiu am fost numai un an, din 2006 până în 2007, înainte de a fi numit substitut pentru afacerile generale ale Secretariatului de Stat. Şi aceasta este o ţară în mare evoluţie. Desigur va trebui să facă paşi înainte, dar există o mare bogăţie pe care toţi o pot invidia: conştiinţa poporului. Filipine este o ţară asiatică majoritar catolică şi, pentru aceasta, simt că au o misiune faţă de continent.
– Ce vă rămâne în inimă?
– Marea umanitate a celor două popoare vizitate, în pofida dificultăţilor trăite. Zâmbetele lor. Bucuria lor.
