Sfinţirea bustului Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea din Bucureşti
01.08.2011, Bucureşti (Catholica) - În seara zilei de 1 august 2011, la trei luni de la beatificarea Pontifului de origine poloneză, a fost dezvelit şi sfinţit bustul Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea din Piaţa Constantin Stahi, în apropierea sediului Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti. Gazdele acestei inaugurări au fost, citim pe ARCB.ro, IPS Francisco Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România, şi prof. dr. Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei. De asemenea, au fost prezenţi IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, care a şi săvârşit ceremonialul sfinţirii monumentului, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, PS Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic, preoţi din Bucureşti şi împrejurimi, numeroşi oameni de cultură, academicieni, oficialităţi şi reprezentanţi acreditaţi ai diferitelor ambasade, politicieni, cât şi credincioşi şi oameni de bunăvoinţă.
În cuvântul său, primarul Capitalei şi-a exprimat mulţumirea şi bucuria că „Primăria Municipiului Bucureşti a făcut posibilă materializarea unei mai vechi dorinţe a românilor, şi a mea în aceeaşi măsură, de a nemuri în bronz pe Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea”. „Într-o lume aflată în agitaţia schimbărilor, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a încheiat Vizita în România, pe care anumit-o ‘Grădina Maicii Domnului’, repetând cuvintele pe care românii le-au spus, şi anume: Unitate, unitate, unitate!” După cuvântul primarului general, IPS Francisco Javier Lozano a adresat un cuvânt de mulţumire şi preţuire pentru toţi cei care au făcut posibilă această lucrare, prin care „ne vom aminti de acest Papă, apărător al vieţii şi al drepturilor omului, de acest avocat al celor mai slabi şi abandonaţi, de acest promotor al ecumenismului”. „Papa Ioan Paul al II-lea a fost un bun prieten al României, al acestei naţiuni antice bogată în istorie şi cultură, o cultură elaborată cu răbdare, conformă cu realitatea Romei antice, cu o tradiţie de sfinţenie care îşi are originea în camerele nenumăraţilor călugări şi călugăriţe care şi-au dedicat timpul pentru a-i cânta laude lui Dumnezeu.”
Ultimul dintre cei care au vorbit înainte de ceremonia dezvelirii şi sfinţirii bustului Papei Ioan Paul al II-lea, a fost academicianul Răzvan Teodorescu. Acesta a rememorat, asemenea tuturor vorbitorilor, istorica vizită a unui Episcop al Romei în România. „Venea în România la invitaţia Patriarhului Teoctist”, a subliniat el, „nu doar cel mai important conducător spiritual al catolicismului din timpurile moderne, ci şi, cu siguranţă, cea mai importantă personalitate cu care generaţia noastră a fost contemporană”. „Fie ca imaginea sa de pe acest soclu să ne amintească mereu de un excepţional oaspete al Bucureştiului cu drept cuvânt devenit recent un Fericit care anunţă în viitorul apropiat un Sfânt”.
A urmat ceremonia de dezvelire şi sfinţire săvârşită de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. „Să invocăm împreună binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestui monument al Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea”, au fost cuvintele IPS Ioan de la începutul ceremoniei. La umbra cuvintelor Papei Ioan Paul al II-lea rostite pentru România şi în ascultarea cuvintelor Mântuitorului din Evanghelia după sfântul Matei, cei prezenţi au retrăit cu emoţie bucuria amintirii acestui mare Papă. Cu aceeaşi emoţie au ascultat rugăciunea de binecuvântare a monumentului spusă de Arhiepiscopul Ioan şi au privit la imaginea Papei care primea apa sfinţită şi fumul de tămâie plăcut lui Dumnezeu. La sfârşit, „deşi nu m-am înscris şi nu m-au înscris între cuvântători”, amintea Arhiepiscopul, a spus câteva cuvinte prin care a reînnoit aducerea de mulţumire „pentru voi toţi care v-aţi adunat aici şi v-aţi luat din timpul vostru, începând cu primul, cu primarul Bucureştiului”. „Acum Bucureştiul cred că este mai frumos, aici este Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, chipul său luminos, l-am pus nu sub obroc, ci ca să lumineze deasupra să ne amintească de timpul frumos pe care l-am petrecut împreună în Capitală şi, totodată, de timpul pe care sperăm să îl trăim şi de acum înainte poate mai mult sub deviza aceasta scrisă în limba latină aici: Ut unum sint.”
