Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.
Pentru ritul latin
Sf. Beniamin, diacon m.Is 65,17-21; Ps 29; In 4,43-54
Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare.
Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.
Mergi, fiul tău trăieşte!
LECTURA I
Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare.
Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată, eu creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor mai sui la inimă. 18 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu, căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca din rodul lor".
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.
2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt. R.
5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.
11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.
EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!" 49 Funcţionarul regal i-a zis: "Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!" 50 Isus i-a zis: "Mergi, fiul tău trăieşte!" Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: "Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra". 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus "fiul tău trăieşte". Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.
Cuvântul Domnului
Pentru ritul bizantin
Sf. ep. m. Ipatie al Gangrei (sec. IV).Ap Apoc 16,1-9; Ev a 8-a a Patimilor: Lc 23,32-49.
Apoc 16,1-9: Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea: Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt! Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale! Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
Lc 23,32-49: Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Isus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Isus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Isus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez spiritul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat spiritul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
