Biserici ale comunităţii greco-catolice au fost „naţionalizate” pentru a doua oară

11.12.2001, Bucureşti (România Liberă) - Cei 11 ani trecuti de la revolutia din 1989 nu au adus nici pe departe linistea si impacarea in societatea romaneasca, asa cum multi dintre noi speram atunci. Regulile strambe impuse cu de-a sila societatii au ecouri care nu s-au stins inca nici dupa ani de la primele clipe de libertate. Victimele actelor de nationalizare executate de autoritatile comuniste in perioada anilor `50, dar si mai tarziu simt acest lucru mai dureros decat niciodata. Procesele deschise de-a lungul anilor trecuti au transformat independenta si obiectivitatea justitiei romane intr-o simpla vorba in vant, iar fostii proprietari au ajuns sa isi caute dreptatea pe la inaltele tribunale ale lumii civilizate. Cand este vorba despre lacasurile de cult ale Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica, lucrurile nu difera cu nimic fata de situatia generala a actelor reparatorii la adresa proprietarilor jefuiti de statul comunist. Acestea se complica si mai mult pentru ca intereselor obscure pentru perpetuarea situatiei existente li se adauga lipsa unui semnal politic clar care sa incurajeze repararea unei nedreptati ce a ranit intim si descurajant o mare parte a populatiei romanesti din Transilvania.

Ani lungi de procese

La 31 decembrie 1989, un decret-lege al nou instalatei Puteri (DL 9/1989) abroga hulitul Decret 358/1948, prin care lacasurile de cult si proprietatile Bisericii Romane Unite cu Roma treceau in proprietatea si folosul Bisericii Ortodoxe Romane, considerata la acea vreme cultul oficial cu cea mai mare „patrundere in masele populare”. Mii de oameni care de-a lungul timpului au fost siliti de imprejurarile politice nefaste sa ignore faptul ca apartin altui cult religios decat ortodoxia au crezut atunci ca se deschide calea redobandirii credintei liber alese, a lacasurilor de cult si a recunoasterii oficiale a faptului ca respectivul act avea efecte discriminatorii si nedrepte fata de o mare parte a populatiei romanesti din Ardeal. Si credinciosii greco-catolici din Sibiu au crezut atunci ca noile conditii politice le vor permite sa ceara statului restabilirea unor situatii strambe, in urma carora Biserca Unita a fost privata de folosinta si drepturile sale asupra a zeci de lacasuri de cult, catre care oamenii reincepusera sa priveasca cu speranta. Cadrul legal incomplet nu a permis de la inceput revendicarea proprietatilor bisericesti confiscate de statul comunist, dar unitii au avut speranta ca macar inscrisurile in documentele de evidenta a proprietatilor vor putea fi modificate, pentru a fi reinsemnate cu numele adevaratilor proprietari. Cu o astfel de intentie si in baza documentelor legislative emise de noua Putere, documente ce abrogau o serie de acte normative ale statului comunist considerate caduce, nedrepte si discriminatorii, in anul 1992, Protopopiatul Bisericii Unite de la Sibiu deschide doua procese civile pentru refacerea inscrisurilor trecute in Cartea Fonduara a Municipiului Sibiu cu privire la situatia juridica a doua dintre bisericile greco-catolice nationalizate in `48, astfel incat, odata nedreptatea inlaturata, credinciosii uniti sa poate merge iarasi la bisericile stramosesti. Cu numerele de dosar 6854/1992 si 6855/1992, fara a avea totusi vreo legatura, sunt depuse doua intampinari in justitie referitoare la situatia a doua dintre lacasurile de cult cu valoare de simbol pentru uniti – Capela Unita si Biserica dintre brazi, ambele situate in Sibiu. Erau solicitate Judecatoriei Sibiu refacerea inscrisurilor din cartea fonduara si anularea incheierilor nr. 3315/decembrie 1969 si nr. 5159/decembrie 1971, prin care Notariatul de Stat din Sibiu intabula dreptul de proprietate asupra imobilelor respective in favoarea Parohiilor „Lazaret” si „Cibin” ale Bisericii Ortodoxe. Solicitarea depusa in instanta lasa deschisa portita unei rezolvari a situatiei pe cale amiabila, dar in ambele cazuri s-a ajuns la procese care s-au intins pe durata unor ani intregi.

Ambele lacasuri de cult au o valoare de simbol pentru comunitatea greco-catolica sibiana. Capela Unita, amplasata pe Calea Gusteritei, in Sibiu, fusese construita incepand din anul 1940, iar fondurile pentru constructia acesteia au provenit in mare parte din venituri ale raposatului prelat papal Onofreiu Pompeiu, unul dintre supravietuitorii inchisorilor comuniste, considerat astazi un adevarat martir al cauzei unite. Razboiul a schimbat destinatia initiala a lacasului – aceea de biserica greco-catolica -, constructia primind din motive lesne de inteles destinatia de capela. Cu toate acestea, lacasul a fost si este folosit si astazi si pentru serviciul divin. Celalalt lacas – Biserica dintre brazi – face parte dintr-un complex de constructii initiat in 1776 (biserica, imobile cu destinatie sociala, casa parohiala) ce a devenit de-a lungul vremii loc de veci pentru multi dintre carturarii ce au luptat pentru drepturile istorice si sociale ale romanilor din Ardeal – Al. Vaida Voevod, George Baritiu, Al. Papiu Ilarian, membri ai familiei Ratiu. Ambele lacasuri de cult, terenurile si constructiile aferente au fost nationalizate in 1948 si intabulate mai tarziu pe numele parohiilor ortodoxe care exista si astazi acolo.

A doua „nationalizare”

Procesele deschise pentru refacerea inscrisurilor de carte fonduara s-au incheiat in 1994 fara nici un rezultat concret pentru reprezentantii Bisericii Unite cu Roma. Parohiile ortodoxe ce detin acum proprietatea asupra lacasurilor amintite s-au simtit atacate de actiunea in instanta depusa de protopopiatul Unit de la Sibiu. Acestea au contestat in instanta ba lipsa de calitate procesuala a reprezentantilor greco-catolici, ba au facut apel la intelegerile ce au intervenit de-a lungul anilor intre ierarhii celor doua biserici, ba au incercat sa deschida dezbateri asupra caracterului si originii Bisericii Greco-Catolice, nerecunoscand unitii de-acum drept reprezentanti ai Bisericii Unite desfiintate de autoritatile comuniste. Bazandu-se pe acte de lege nespecificate, instanta sibiana a decis organizarea… unui referendum care sa ateste in cele doua parohii vizate numarul credinciosilor ortodocsi si al celor catolici. Masura a fost insusita imediat de reprezentantii celor doua parohii ortodoxe chemate in instanta, dar a fost respinsa de Protopopiatul Unit, considerata fiind drept ilegala, mai ales pentru argumentul ca nu existau legi care sa permita unei instante de judecata reglementarea situatiei unor bunuri materiale prin… referendum. Unitii sibieni au sfatuit enoriasii sa nu participe la referendumul recomandat de instanta, astfel ca in ambele cazuri numarul ortodocsilor care si-au declarat apartenenta religioasa a fost mult mai mare. Pe baza rezultatelor, instanta a deliberat, iar concluzia a fost aceea ca lacasurile de cult raman in proprietatea Bisericii cu… cel mai mare numar de credinciosi. O decizie ce seamana aproape leit cu acelea cu care autoritatile comuniste au motivat, la vremea respectiva, actele de nationalizare a proprietatilor bisericesti. A fost, considera unii dintre enoriasii uniti de la Sibu, o „a doua nationalizare”. Decizia finala a fost data la Curtea de Apel Alba, dupa ce ambele parti au declarat recurs in anumite faze ale proceselor, dar rezultatul a fost unul descurajant pentru reprezentantii Bisericii Unite. Inscrisurile de carte fonduara au ramas aceleasi, cu o singura exceptie – un imobil din preajma Bisericii dintre brazi. O mica reparatie morala fara efect atat timp cat problema proprietatii asupra lacasurilor de cult asteapta rezolvari politice.

Doua biserici pe suta de metri patrati

Situatia acestor lacasuri de cult nu este nici pe departe rezolvata echitabil. Parohiile ortodoxe au ramas inscrise in Cartea fonduara, iar enoriasii uniti sunt tot mai descurajati de ce le rezerva viitorul. La cativa metri de Capela unita de pe Calea Gusteritei, in Parohia Ortodoxa Lazaret II, se construieste acum, cu sprijinul unor generosi sponsori din strainatate, o impunatoare biserica ce sta parca sa inghita micutul lacas de rugaciune, asa cum, de altfel, se poate observa si din fotografie. Cum deciziile instantelor de judecata au fost favorabile Bisericii Ortodoxe, reprezentantii acesteia au considerat ca nu exista nici o piedica in fata constructiei unui nou lacas de cult, chiar daca peste drum exista o alta impunatoare biserica ortodoxa. Circa o suta de metri despart cele doua lacasuri ortodoxe, dar autoritatile bisericesti sibiene nu par sa bage in seama „aglomeratia”. Mult mai important, sustin reprezentantii Protopopiatului Unit, este faptul ca impunatorul lacas de cult, aflat in faza inaintata de constructie, „striveste” cladirea Capelei unite, construita fiind pe terenul apartinator acesteia, la nici zece metri distanta. Pentru unitii sibieni nu este important daca constructia are toate avizele necesare. Pentru ei este mult mai important faptul ca noua biserica se construieste pe un teren ce a fost revendicat potrivit Legii 10/2001, iar lucrarile continua pentru ca aplicarea legii treneaza nejustificat de mult. Oamenii se tem ca nu cumva, la adapostul confortabil al timpului, tragicul episod din Maramures sa aiba in viitorul apropiat o nedorita reeditare si la Sibiu. Cine garanteaza, spun ei, ca, odata construita impunatoarea biserica, ortodocsii nu vor considera Capela unita „invechita” si vor proceda asa cum s-a procedat in Maramures?

Dreptatea isi asteapta randul

Credinciosii uniti asteapta un semnal politic clar in favoarea refacerii adevarului istoric si a reglementarii corecte a situatiei acestor imobile, multe dintre ele cu o necontestata valoare de patrimoniu. Imediat ce Legea 10/2001, a retrocedarii proprietatilor imobiliare nationalizate de statul comunist, a fost promugata, reprezentantii Protopopiatului au depus notificari prin care solicita retrocedarea lacasurilor de cult si a proprietatilor aferente acestora in cateva zeci de localitati, numai la nivelul Protopopiatului Sibiu. „Am depus notificari prin care solicitam retrocedarea in natura a proprietatilor imobiliare din 36 de orase si comune sibiene. Cum lucrurile se misca foarte greu, si sperantele noastre sunt foarte mici”, declara Cornel Roman, reprezentantul autorizat al greco-catolicilor sibieni.

Alti credinciosi greco-catolici sibieni considera ca problema retrocedarii lacasurilor de cult unite este una ce trebuie separata de situatia retrocedarii proprietatilor funciare si forestiere. Oamenii nu pot accepta principiul „cantitatii enoriasilor” pentru a justifica dreptul de proprietate asupra unei biserici si simt ca timpul lucreaza in defavoarea lor, mai ales ca multi dintre credinciosii uniti se tem sa isi declare credinta, mai ales in zonele rurale. Sunt de altfel cunoscute situatiile conflictuale ce se accentueaza in preajma sarbatorilor crestine mari, cand fiecare simte nevoia sa se indrepte spre un lacas de rugaciune. Pe de alta parte, spun ei, timpul este nemilos si cu bisericile revendicate legal, acum, pentru ca acestea se darama incet sub povara anilor. Desi sfatul Papei de la Roma si al unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane este acela de a gasi cai amiabile, crestinesti de redobandire a bisericilor si proprietatilor confiscate de comunisti, unitii sibieni se gandesc tot mai mult la solutia deschiderii unor noi procese civile sau sa apeleze la instantele europene, mai ales ca autoritatile actuale nu se grabesc prea tare sa aplice legile proprietatii. (Florian Gadea)