Viața Papei Francisc rememorată în Actul pus în sicriu

26.04.2025, Vatican (Catholica) - Sicriul regretatului Papă Francisc a fost sigilat în cadrul unui ritual în Bazilica San Pietro vineri seara, după ce aproximativ 250.000 de pelerini i-au adus un ultim omagiu Papei născut în Argentina. Conform tradiției, în sicriu au fost așezate, de asemenea, palliumul Papei, monedele și medaliile bătute în timpul pontificatului său, precum și un „Rogito” sau Actul care rezumă viața și papalitatea sa. Înainte de Liturghia funerară, biroul de presă al Sfântului Scaun a publicat textul integral al actului, scris în latină și sigilat într-un cilindru de metal. Iată documentul în traducere:

ACT LA PLECAREA PIOASĂ
A SANCTITĂȚII SALE FRANCISC
MOARTEA, ÎNGROPAREA ȘI ÎNMORMÂNTAREA
LUI FRANCISC DE BINECUVÂNTATĂ AMINTIRE

Alături de noi, pelerini ai speranței, călăuză și tovarăș de drum spre marele țel la care suntem chemați – Raiul – în ziua de 21 aprilie a anului sfânt 2025, la ora 7:35 dimineața, în timp ce lumina Paștilor lumina a doua zi a Octavei, Lunea Paștilor, iubitul Păstor al Bisericii, Francisc, a trecut din această lume la Tatăl. Întreaga comunitate creștină, în special cei săraci, au adus laudă lui Dumnezeu pentru darul slujirii sale aduse cu curaj și fidelitate față de Evanghelie și față de Mireasa mistică a lui Cristos.

Francisc a fost cel de-al 266-lea Papă. Amintirea sa rămâne în inima Bisericii și a întregii omeniri.

Jorge Mario Bergoglio, ales Papă la 13 martie 2013, s-a născut la Buenos Aires, la 17 decembrie 1936, dintr-o familie de imigranți piemontezi: tatăl său, Mario, era contabil angajat la căile ferate, în timp ce mama sa, Regina Sivori, se ocupa de casă și de educația celor cinci copii ai lor. După ce a obținut o diplomă de tehnician chimist, a ales calea preoției, intrând mai întâi în seminarul diecezan și, la 11 martie 1958, trecând în noviciatul Societății lui Isus. A urmat studii umaniste în Chile și, întorcându-se în 1963 în Argentina, a absolvit filozofia la Colegiul San Giuseppe din San Miguel. A fost profesor de literatură și psihologie la Colegiile Neprihănita Zămislire din Santa Fé și Mântuitorul din Buenos Aires.

A primit hirotonirea preoțească la 13 decembrie 1969, din mâinile Arhiepiscopului Ramón José Castellano, iar la 22 aprilie 1973 a depus profesiunea perpetuă în rândul iezuiților. După ce a fost maestru de novici la Villa Barilari din San Miguel, profesor la facultatea de teologie, consultant al provinciei argentiniene a Societății lui Isus și rector al Colegiului, la 31 iulie 1973 a fost numit Provincial al iezuiților din Argentina. După 1986, a petrecut mai mulți ani în Germania pentru a-și finaliza teza de doctorat și, odată întors în Argentina, Cardinalul Antonio Quarracino l-a făcut colaboratorul său apropiat. La 20 mai 1992, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop titular de Auca și Episcop auxiliar de Buenos Aires. Și-a ales ca motto episcopal Miserando atque eligendo și a introdus în stema sa cristograma IHS, simbolul Societății lui Isus.

La 3 iunie 1997 a fost promovat Arhiepiscop coadjutor de Buenos Aires, iar la moartea Cardinalului Quarracino i-a succedat, la 28 februarie 1998, ca Arhiepiscop, Primat al Argentinei, Ordinar pentru credincioșii de rit oriental rezidenți în țară și Mare Cancelar al Universității Catolice. Papa Ioan Paul al II-lea l-a creat Cardinal în Consistoriul din 21 februarie 2001, atribuindu-i titlul de Sf. Robert Bellarmin. În luna octombrie a aceluiași an, a fost raportor general adjunct la cea de-a X-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor.

A fost un păstor simplu și foarte iubit în Arhidieceza sa, călătorind peste tot, chiar și cu metroul și autobuzul. Locuia într-un apartament și își pregătea singur cina, pentru că se simțea unul dintre oameni. Dintre Cardinalii reuniți în Conclav după retragerea Papei Benedict al XVI-lea, a fost ales Papă la 13 martie 2013 și a luat numele Francisc, pentru că, urmând exemplul Sf. Francisc din Assisi, a dorit mai presus de toate să se ocupe de cei mai săraci din lume. Din loggia binecuvântărilor a apărut și a rostit următoarele cuvinte: „Frați și surori, bună seara! Și acum, începem această călătorie – Episcop și popor. Această călătorie a Bisericii Romei care prezidează în caritate peste toate Bisericile. O călătorie de fraternitate, de iubire, de încredere între noi”. Și, plecându-și capul, a spus: „Vă cer să vă rugați Domnului să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului care cere binecuvântare pentru Episcopul său”.

La 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif, și-a început oficial ministerul petrin. Mereu atent la cei mai mici și la cei desconsiderați de societate, Papa Francisc a optat, după alegerea lui, să locuiască la Domus Sanctae Marthae, pentru că nu se putea lipsi de contactul cu oamenii, iar din prima Joie Sfântă a dorit să celebreze Liturghia Cinei Domnului în afara Vaticanului, vizitând închisori, centre de primire pentru persoane cu dizabilități sau dependente de droguri. I-a îndemnat pe preoți să fie mereu pregătiți să administreze Sacramentul Milostivirii, să aibă curajul de a părăsi sacristia pentru a merge în căutarea oilor pierdute și să țină ușile bisericii deschise pentru a-i primi pe cei care doresc să întâlnească Chipul lui Dumnezeu Tatăl.

Și-a exercitat slujirea petrină cu o dăruire neobosită în favoarea dialogului cu musulmanii și reprezentanții altor religii, invitându-i uneori la întâlniri de rugăciune și semnând declarații comune de înțelegere între credincioșii de diferite credințe, precum Documentul privind fraternitatea umană semnat la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi cu liderul sunnit Al-Tayyeb. Iubirea sa pentru săraci, bătrâni și copii l-a determinat să inaugureze Zilele Mondiale ale Săracilor, ale Bunicilor și ale Copiilor. A instituit, de asemenea, Duminica Cuvântului lui Dumnezeu.

Mai mult decât oricare predecesor, a extins Colegiul Cardinalilor, convocând zece Consistorii în care a creat 163 de Cardinali – 133 electori și 30 neelectori – din 73 de națiuni, dintre care 23 nu avuseseră niciodată un Cardinal. A convocat cinci sesiuni ale Sinodului Episcopilor – trei adunări generale ordinare privind familia, tinerii și sinodalitatea; o adunare extraordinară tot privind familia; și o sesiune specială pentru regiunea Pan-Amazonia.

Adesea, vocea lui s-a ridicat în apărarea celor nevinovați. La izbucnirea pandemiei Covid-19, în seara zilei de 27 martie 2020, s-a rugat singur în Piața San Pietro, ale cărei colonade îmbrățișau simbolic Roma și lumea, pentru omenirea speriată și lovită de plaga necunoscută. Ultimii ani ai pontificatului său au fost marcați de numeroase apeluri pentru pace, împotriva celui de-al treilea război mondial pe bucăți desfășurat în diferite țări – în special în Ucraina, precum și în Palestina, Israel, Liban și Myanmar.

După spitalizarea din 4 iulie 2021, care a durat zece zile pentru o intervenție chirurgicală la Spitalul Agostino Gemelli, Papa Francisc a revenit la 14 februarie 2025 în același spital pentru o ședere de 38 de zile din cauza unei pneumonii bilaterale. Întors la Vatican, și-a petrecut ultimele săptămâni la Casa Santa Marta, dedicându-se până la sfârșit, cu aceeași pasiune, ministerului său petrin, deși nu s-a recuperat complet. În ziua de Paști, 20 aprilie 2025, a apărut pentru ultima dată la loggia Bazilicii San Pietro pentru a da binecuvântarea solemnă Urbi et Orbi.

Magisteriul doctrinar al Papei Francisc a fost extrem de bogat. Dând mărturie de un stil sobru și smerit, fondat pe deschidere misionară, curaj apostolic și milostivire, atent la evitarea capcanelor autoreferențialității și mondenității spirituale în Biserică, Suveranul Pontif și-a expus programul apostolic în exhortația apostolică Evangelii gaudium (24 noiembrie 2013). Printre principalele sale documente s-au numărat patru enciclice: Lumen fidei (29 iunie 2013), despre credința în Dumnezeu; Laudato si’ (24 mai 2015), despre ecologie și responsabilitatea umanității în criza mediului; Fratelli tutti (3 octombrie 2020), despre fraternitatea umană și prietenia socială; și Dilexit nos (24 octombrie 2024), despre devoțiunea față de Preasfânta Inimă a lui Isus. A promulgat șapte exortații apostolice, treizeci și nouă de constituții apostolice, numeroase scrisori apostolice – multe motu proprio -, inclusiv două bule de convocare de Ani Sfinți, precum și catehezele prezentate la audiențele generale și discursurile ținute în întreaga lume. După ce a înființat Secretariatele pentru Comunicații și pentru Economie și Dicasterele pentru Laici, Familie și Viață și pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale, a reformat Curia Romană prin emiterea constituției apostolice Praedicate Evangelium (19 martie 2022). A modificat procesul canonic pentru cauzele de constatare a nulității căsătoriei în CCEO și CIC (Mitis et misericors Iesus și Mitis Iudex Dominus Iesus) și a înăsprit legislația privind infracțiunile comise de cler împotriva minorilor sau persoanelor vulnerabile (Vos estis lux mundi).

Papa Francisc a lăsat tuturor o mărturie minunată de umanitate, de viață sfântă și de paternitate universală.

TRUPUL LUI FRANCISC P.M.
A TRĂIT 88 DE ANI, 4 LUNI, 4 ZILE
A PREZIDAT BISERICA UNIVERSALĂ
PENTRU 12 ANI, 1 LUNĂ, 8 ZILE.
„Fie să trăiești veșnic în Cristos, Sfinte Părinte!”

Sursa: Vatican News, ediția engleză