Rozariu pentru Papa, cu Cardinalul Parolin, la Santa Maria Maggiore
22.04.2025, Vatican (Catholica) - În centrul esplanadei Bazilicii Santa Maria Maggiore, lumini calde învăluie icoana Salus Populi Romani și imaginea Papei Francisc. Puțin mai departe, numeroșii credincioși, așezați, în picioare sau adunați în centrul pieței, înconjurați de sunetele traficului roman și nu departe de inima orașului care este Gara Termini, așteaptă cu nerăbdare să înceapă rugăciunea. Este al doilea Rozariu celebrat în Bazilica Liberiană de când Papa Francisc s-a întors la Casa Tatălui. Cardinalul Pietro Parolin îl conduce. O mulțime mare este prezentă pentru a se ruga. Este poporul pe care Sfântul Părinte l-a slujit, l-a iubit și a vrut să îl întâlnească până la sfârșit.
Importanța Bazilicii mariane
Rozariul din această seară, totuși, nu este doar un moment de întâlnire, ci o întoarcere, la casa pe care Papa a ales-o ca loc al odihnei sale veșnice. „Îmi doresc ca ultima mea călătorie pământească să se încheie în acest foarte vechi Sanctuar marian”, a scris el în testamentul său. Și tocmai aici, între Capela Paulină și Capela Sforza, va fi așezat mormântul său. În pământ, simplu, cu un singur cuvânt: Franciscus. Santa Maria Maggiore a fost firul roșu al pontificatului lui Jorge Mario Bergoglio. Prima oprire după alegerea sa, în zorii zilei de 14 martie 2013, și locul unde a mers înainte și după fiecare călătorie apostolică, în tăcere și recunoștință, precum și după ultima sa spitalizare la Spitalul Gemelli din Roma, care a durat 38 de zile. Așadar, tocmai acolo unde Papa Francisc a depus flori, cuvinte, rugăciuni, vise, se adună acum poporul său, în jurul Fecioarei pe care Suveranul Pontif a considerat-o întotdeauna „siguranța” sa.
Cuvintele Cardinalului Parolin
Acest lucru a fost subliniat de Cardinalul Pietro Parolin în mesajul său citit la începutul Rozariului. „Așa cum ne amintește apostolul Paul, suntem invitați să ne ridicăm privirea spre cer și să îl contemplăm pe Cristos așezat la dreapta lui Dumnezeu”, a început prelatul. „Privind spre cer pentru a pregusta viața veșnică”, a continuat el, „și în rugăciunea din această seară îl încredințăm pe iubitul nostru Sfânt Părinte Preasfintei Maria Salus Populi Romani. Ea, avocată a Tatălui, mijlocește pentru noi”, a încheiat el, introducând primul dintre cele cinci mistere de slavă contemplate de cei prezenți în piață, intercalate cu recitarea Tatălui nostru, Ave Maria și Gloria Patri.
Printre oameni, cu oamenii
Credincioși de toate vârstele și din toate colțurile lumii au răspuns în rugăciune nu doar în italiană, ci și în latină sau spaniolă. Pe chipul tuturor, amintirea vie a unui Papă care a făcut din Evanghelie casa sa. Ca în cazul Clarei, care locuiește la Roma, frecventează Bazilica în fiecare zi și vine din Japonia: „Știm că Papa Francisc a fost întotdeauna devotat Fecioarei Maria, dar nu într-un mod formal. Cu inima – a declarat ea presei de la Vatican – am simțit că Suveranul Pontif a iubit atât de mult Salus Populi Romani. Și pentru noi, rugăciunea de astăzi aici a fost importantă pentru comuniunea inimilor și a spiritului. Am simțit apropierea Papei.” O apropiere împărtășită chiar și la sute de mii de kilometri distanță pentru că, spune Clara, „în Japonia, oamenii îl simt pe Papa Francisc foarte aproape. Angajamentul său împotriva tuturor tipurilor de violență și război a avut un mare efect asupra oamenilor care au suferit de pe urma bombei atomice. În Hiroshima și Nagasaki știu că sunt mulți oameni care se roagă pentru el chiar acum.”
Simplitatea gesturilor
În această seară, cel mai simplu gest a devenit cel mai înalt. Pentru că îi redă Papei Francisc ceea ce a cerut: o rugăciune adevărată, populară, împărtășită. Precum cele pe care le-a preferat întotdeauna. Precum acelea care, în momentele cele mai dificile ale pontificatului său, l-au văzut îngenuncheat în fața icoanei Salus Populi Romani pentru a implora încetarea plăgii Covid-19 sau a conflictelor care de-a lungul pontificatului său au alimentat „al treilea război mondial pe bucăți”. Memoria magisteriului său este gravată pe chipurile celor care se adună astăzi în jurul său. O femeie sărută Rozariul, în tăcere. O tânără mamă privește cu dragoste cum fiul ei recită cuvintele Tatălui nostru. O doamnă în vârstă stă așezată tot timpul, poate din cauza sănătății sale fragile, însă nu a renunțat la a fi prezentă astăzi.
Rugăciunea finală
Tot în testamentul său, Papa Francisc a scris că suferința din ultima parte a vieții sale a oferit-o „pentru pacea mondială și fraternitatea între popoare”. Acesta este și motivul pentru care, în rugăciunea finală, Maria a fost invocată nu doar ca Mamă a milostivirii, ci ca izvor de speranță pentru întregul popor. Popor care plânge astăzi, dar care nu este singur. Nici măcar atunci când, încet-încet, Bazilica Liberiană se va goli.
