Papa Francisc: Alergați pentru a-l căuta pe Cristos în viața de zi cu zi
20.04.2025, Vatican (Catholica) - Sub un cer senin de primăvară și cu mii de credincioși adunați într-o Piață San Pietro împodobită cu narcise de un galben vibrant, omilia Papei Francisc din Duminica Paștelui i-a îndemnat pe creștini să îl caute în mod activ pe Isus cel înviat în viața lor de zi cu zi, îndemnându-i pe credincioși să „alerge” la fel cum au făcut discipolii după ce au descoperit mormântul gol. „Trebuie să îl căutăm fără încetare”, a subliniat textul papal, care a fost rostit de Cardinalul Angelo Comastri pe 20 aprilie. „Pentru că, dacă a înviat din morți, atunci este prezent pretutindeni, locuiește printre noi, se ascunde și se dezvăluie chiar și astăzi în surorile și frații pe care îi întâlnim pe drum.”
Mai devreme în cursul dimineții, în jurul orei 11:30, Papa Francisc a avut o scurtă întâlnire privată cu vicepreședintele american JD Vance la Casa Santa Marta. Întâlnirea, care a durat doar câteva minute, a fost o ocazie pentru cei doi de a face schimb de felicitări de Paște. Vicepreședintele Vance s-a întâlnit anterior sâmbătă cu Cardinalul Pietro Parolin pentru a discuta despre relațiile internaționale, libertatea religioasă și preocupările umanitare. Omilia a descris modul în care relatarea evanghelică a Paștelui îi prezintă pe discipoli „alergând” pentru a descoperi învierea lui Cristos. Această mișcare fizică, a explicat textul, simbolizează dinamismul spiritual de care au nevoie creștinii.
„Protagoniștii relatărilor pascale au alergat cu toții!”, a afirmat omilia. „Această «alergare» exprimă, pe de o parte, îngrijorarea că trupul Domnului a fost luat; dar, pe de altă parte, alergarea Mariei Magdalena, a lui Petru și a lui Ioan exprimă dorința, dorul inimii, atitudinea interioară a celor care au pornit în căutarea lui Isus.” Textul pregătit a subliniat că discipolii lui Cristos „nu pot rămâne staționari”, ci trebuie „să acționeze” pentru a-l căuta pe Isus „în viață”, „în chipurile fraților și surorilor noastre” și „în activitățile cotidiene” – „peste tot, cu excepția mormântului”. Sfântul Părinte a avertizat împotriva limitării lui Cristos „la un basm” sau a gândirii la el „ca la o statuie într-un muzeu”, insistând în schimb asupra prezenței vii a lui Isus în lumea de astăzi.
Omilia a subliniat natura radicală a credinței pascale, descriind-o ca fiind „orice altceva decât o așezare mulțumitoare într-un fel de «reasigurare religioasă»”. Mai degrabă, „Paștele ne stimulează la acțiune” și „ne invită să avem ochi care pot «vedea dincolo»”. Omilia s-a încheiat cu o rugăciune care cere reînnoire: „Doamne, în această zi de sărbătoare îți cerem acest dar: ca și noi să fim făcuți noi, pentru a experimenta această veșnică noutate. Curăță-ne, Doamne, de praful trist al obișnuinței, oboselii și indiferenței.” Sărbătoarea Paștelui din acest an a căpătat o semnificație specială deoarece a coincis cu actualul An Jubiliar, omilia menționând în mod specific cum „Jubileul ne invită să reînnoim darul speranței din noi”.
