Prohodul Domnului din Vinerea Mare în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea
18.04.2025, Oradea (Catholica) - În Vinerea Mare, pe data de 18 aprilie 2025, Catedrala „Sfântul Nicolae” a fost îmbrăcată în haină de înmormântare. Preasfinția Sa Virgil Bercea împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi au privegheat alături de credincioși mormântul Domnului așezat pe soleea Catedralei. Atmosfera de priveghere a fost intensificată de glasurile celor trei corale: „Schola Cantorum”, „Francisc Hubic” și Corul Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” coordonate de maestrul dr. Radu Mureșan și prof. Nicoleta Țâmpu.
Fiecare stihiră a Prohodului este o lacrimă de rugăciune. Fiecare vers adună în el toată istoria mântuirii: căderea lui Adam, jalea Fecioarei, nedreptatea prigonirii, taina Crucii, dar și raza Învierii care deja licărește în întunericul mormântului. Iar în timp ce înconjurăm biserica purtând Epitaful, parcă tot universul se închină Celui ce a biruit iadul prin moarte. Prohodul nu e finalul, ci începutul. Nu încheie Săptămâna Mare în întuneric, ci o pregătește pentru Lumina Învierii. Lacrimile Vinerii Mari se prefac în bucuria Paștilor. Tristețea se risipește în zori, căci mormântul e gol, iar moartea e răpusă.
În cuvântul de învățătură, Arhiereul a invitat credincioșii la meditație, făcând o paralelă între momentele grele din viața noastră, atunci când pierdem persoane dragi și momentul de durere, cel al privegherii mormântului trăit astăzi de întreaga Biserică: „Ne aducem aminte, cântând Prohodul Domnului, că fiecare dintre noi am avut momente în viață când cei dragi au plecat dintre noi, părinții noștri, bunicii noștri, rudele noastre, prietenii noștri. Acest moment este de fiecare dată dureros și tragic. De data aceasta de aducem aminte de mormântul Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul, Cel ce s-a umilit și a coborât în groapă. În această seară am făcut priveghiul, mâine sperăm ca toți împreună să sărbătorim Învierea. Este foarte important să știm să trăim momentele, să le dăm greutate momentelor din viața noastră, momentelor din viața Bisericii. De data aceasta putem să împreunăm momentele de durere din viața noastră cu cele de durere ale Bisericii.” (Biroul de presă EGCO, Ciulea Cristian)
