Nota Antiqua et nova despre raportul dintre inteligența artificială și inteligența umană

20.03.2025, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: Nota Antiqua et nova despre raportul dintre inteligența artificială și inteligența umană, scrisă de Dicasterul pentru Doctrina Credinței, Dicasterul pentru Cultură și Educație și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 86 și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Redăm mai jos introducerea la document:

[Antiqua et nova] Cu înțelepciune veche și nouă (cf. Mt 13,52), suntem chemați să luăm în considerare provocările de astăzi și oportunitățile aduse de cunoașterea științifică și tehnologică, îndeosebi de recenta dezvoltare a inteligenței artificiale (IA). Tradiția creștină consideră darul inteligenței un aspect esențial al creării ființelor umane „după chipul lui Dumnezeu” (Gen 1,27). Pornind de la o viziune integrală a persoanei și de la valorizarea chemării de „a cultiva” și de „a păzi” pământul (cf. Gen 2,15), Biserica subliniază că acest dar ar trebui să găsească exprimare printr-o folosire responsabilă a raționalității și a capacității tehnice în slujba lumii create.

Biserica încurajează progresele în știință, în tehnologie, în arte și în orice altă activitate umană, văzându-le ca parte a „colaborării bărbatului și a femeii cu Dumnezeu în a duce la perfecțiune creația vizibilă”. Așa cum afirmă Ben Sirah, Dumnezeu „a dat oamenilor cunoașterea ca să se glorifice prin minunile sale” (Sir 38,6). Abilitățile și creativitatea ființei umane provin de la el și, dacă sunt folosite corect, lui îi dau glorie, deoarece sunt reflecție a înțelepciunii și bunătății sale. Prin urmare, când ne întrebăm ce înseamnă „ființe umane”, nu putem exclude și considerarea capacităților noastre științifice și tehnologice.

În cadrul acestei perspective, această Notă tratează problemele antropologice și etice ridicate de IA, probleme care sunt deosebit de relevante, deoarece unul din scopurile acestei tehnologii este de a imita inteligența umană care a proiectat-o. De exemplu, spre deosebire de multe alte creații umane, IA poate fi instruită cu privire la produsele ingeniozității umane și, prin urmare, să genereze noi „opere”, cu un nivel de viteză și abilitate care adesea egalează sau depășesc capacitățile umane, cum ar fi generarea de texte sau imagini care ajung să nu poată fi deosebite de compozițiile umane, și prin urmare provocând preocupare pentru posibila sa influență asupra crescândei crize de adevăr în dezbaterea publică. În afară de asta, o astfel de tehnologie fiind proiectată să învețe și să adopte în autonomie unele alegeri, adaptându-se la noi situații și furnizând soluții neprevăzute de programatorii săi, rezultă probleme substanțiale de responsabilitate etică și de siguranță, cu repercusiuni mai ample asupra întregii societăți. Această nouă situație induce omenirea să se întrebe cu privire la propria identitate și la propriul rol în lume.

Luând în considerare toate acestea, există un consens amplu cu privire la faptul că IA marchează o fază nouă și semnificativă în raportul omenirii cu tehnologia, situându-se în inima a ceea ce Papa Francisc a descris ca o „schimbare de epocă”. Influența sa se face simțită la nivel global într-o gamă largă de sectoare, inclusiv raporturile interpersonale, educația, munca, arta, sănătatea, dreptul, războiul și relațiile internaționale. Deoarece IA continuă să progreseze rapid spre ținte tot mai mari, este de o importanță decisivă să se ia în considerare implicațiile sale antropologice și etice. Aceasta comportă nu numai reducerea riscurilor și prevenirea daunelor, ci și garanția că aplicațiile sale vor fi îndreptate spre promovarea progresului uman și a binelui comun.

Pentru a contribui pozitiv la un discernământ față de IA, ca răspuns la invitația Papei Francisc pentru o reînnoită „înțelepciune a inimii”, Biserica oferă experiența sa prin reflecțiile din această Notă care se concentrează asupra domeniului antropologic și etic. Angajată într-un rol activ în cadrul dezbaterii generale despre aceste teme, îi îndeamnă pe cei care au funcția de a transmite credința (părinți, profesori, păstori și episcopi) să se dedice cu grijă și atenție acestei probleme urgente. Deși este adresat în special acestora, documentul prezent este gândit pentru a fi accesibil și unui public mai amplu, adică acelora care împărtășesc exigența unei dezvoltări științifice și tehnologice care să fie îndreptată în slujba persoanei și a binelui comun.

În acest scop, se intenționează, înainte de toate, să se distingă conceptul de „inteligență” cu referință la IA și la ființa umană. Într-un prim moment, se ia în considerare perspectiva creștină despre inteligența umană, oferind un cadru general de reflecție întemeiat pe tradiția filosofică și teologică a Bisericii. În continuare, se propun câteva linii călăuzitoare, cu scopul de a asigura că dezvoltarea și folosirea IA respectă demnitatea umană și promovează dezvoltarea integrală a persoanei și a societății.