Sr. Angela – Ana Tămaș OSBM condusă pe ultimul ei drum
30.01.2025, Cluj (Catholica) - Cuvioasa sr. Angela – Ana Tămaș din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) a fost condusă pe ultimul drum pământesc miercuri, 29 ianuarie 2025. A trecut la cele cerești în 27 ianuarie 2025, la 72 de ani de viață și 49 de ani de viață consacrată oferită lui Dumnezeu în Ordinul Surorilor Baziliene. Slujba Înmormântării a fost celebrată la mănăstirea „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca, unde sr. Angela și-a petrecut ultima parte a vieții. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a însoțit cu rugăciunea și prezența sa această nouă înălțare la Cer a unui suflet consacrat, în mijlocul familiei Bisericii.
S-au reunit pentru acest moment solemn, trist, dar însoțit de speranță, surorile baziliene – în mod special comunitățile din această mănăstire -, împreună cu Maica Andreea, Superioară provincială și cu pr. Ioan Pop, capelanul Mănăstirii „Sf. Macrina”. S-au alăturat părinți și frați bazilieni, cu pr. Ioan Albu, protoegumen OSBM, surori ale Congregației Maicii Domnului, preoți și credincioși, membri ai familiei sr. Angela, apropiați și cunoscuți. Au susținut celebrarea studenți ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, precum și diaconul Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial.
Preasfinția Sa Claudiu a prezentat, în acest moment „dureros din punct de vedere al lumii”, perspectiva lui Dumnezeu: una de bucurie și biruință, una de revelare a vieții dumnezeiești la care fiecare este chemat: „Avem în fața noastră un sicriu, suntem în imposibilitatea de a comunica așa cum comunicam până acum cu sora Angela, și, deci, există un moment de ruptură, de durere și slujba pe care o celebrăm menționează acest lucru. Dar perspectiva divină împlinește viziunea umană.” Lecturile slujbei de înmormântare vorbesc despre „perspectiva martirilor care și-au dat viața pentru Cristos și pe care îi chemăm în ajutor, de perspectiva Sfinților în general, de perspectiva prezenței Maicii Sfinte lângă noi, pe care o rugăm să însoțească sufletul sr. Angela, și, mai ales, de perspectiva christică: faptul că Isus Cristos a venit pe acest pământ tocmai pentru a ne salva din acest moment al morții. Nu a venit doar pentru a ne învăța, pentru a vindeca, ci a venit să moară împreună cu noi, pentru că moartea să își piardă puterea și moartea să devină o simplă trecere înspre adevărata viață.”
Preasfinția Sa Claudiu a încredințat că acolo unde se află acum sr. Angela, se află și „adevărata noastră locuință, finalul de cursă pentru fiecare dintre noi. Și atunci, ca și creștini, ar trebui întotdeauna să ne înnoim perspectiva, să vedem lucrurile de sus, și să îi cerem lui Dumnezeu să primească sufletul servitoarei sale, sr. Angela, și să o primească în locașurile drepturilor, să îi dăruiască iertarea păcatelor, și, mai ales, și pe noi să ne învrednicească să facem același parcurs.” A amintit că sufletul creștin „moare” pentru această lume încă din momentul Botezului și, o persoană consacrată „reînnoiește încă o dată, cu tărie, momentul Botezului, atunci când se înveșmântează”. A arătat cum, o persoană consacrată, mărturisește în această lume să trăiește pentru Cer, așa încât acest moment al despărțirii vremelnice ar trebui să fie unul de bucurie: „Să ne bucurăm pentru ea, că a ajuns, în sfârșit, acolo unde voia să ajungă, acolo unde și noi vrem să ajungem, în Împărăția Cerurilor, de unde lipsește durerea, întristarea și suspinul.”
A continuat: „această mărturie este extrem de importantă mai ales în acest an, fiindcă este un An dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu în Episcopia noastră și în întreaga țară. Îl numim «Fericit» pe un om care a murit și a fost chinuit și a fost bătut de persecutorii comuniști. Și este extrem de important să dăm această mărturie pentru lume și să demonstrăm că cei care îl urmează pe Domnul, cei care cred în El, cei care îl iubesc pe Domnul, nu vor fi dezamăgiți niciodată și că nici o putere din această lume, nici persecuția, nici durerea, nici întristarea, nici boala, nici măcar moartea «nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu». De aceea îl numim pe Cardinalul Iuliu Hossu «Fericit», împreună cu toți ceilalți Episcopi martiri. Și atunci, în aceeași logică, vedem și momentul trist din punct de vedere al lumii, dar de fericire pentru noi ca și creștini, momentul pe care sora Angela îl trăiește.”
„Este, în același timp, și un An al Speranței, instituit în Biserica Catolică, și, din nou, suntem chemați să dăm mărturie despre speranță, dar trebuie să o facem concret, nu doar cu vorba. Și acesta este un moment concret, în care să trăim bucuria și speranța chiar într-un moment de tristețe, și, mai ales, să arătăm lumii, celorlalți oameni, că și ei pot să își trăiască suferințele lor, durerile lor, întristările lor, în același fel: la fel ca Iuliu Hossu, la fel ca ceilalți martiri, la fel ca fiecare dintre noi, la fel ca sora Angela, știind că nimic nu se termină aici pe acest pământ și totul continuă în viața veșnică. Dumnezeu să îi dăruiască iertarea păcatelor, și să o primească în Împărăția drepților. Amin.”
