Conferința cu tema: Tora și Cristos în Psalmul 119
27.01.2025, Roman (Catholica) - În data de 25 ianuarie 2025, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, prin activitatea Centrului de Studii Biblice „Sfântul Anton de Padova”, ne-a invitat să participăm la conferința „Tora și Cristos în Psalmul 119. Pelerini ai speranței în timp de aflicțiune”, susținută de lect. univ. dr. pr. Mihai Afrențoae. Evenimentul s-a desfășurat în sala „Petru Albert” și capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, fiind o chemare de a ne alătura inițiativei Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a deveni pelerini ai speranței, conectați la dialogul dintre Vechiul și Noul Testament descoperit în Sfânta Scriptură. La conferință au participat persoane consacrate, elevi, studenți și credincioși laici interesați de aprofundarea tematicii propuse, Cuvântul revelat ca fundament al speranței creștine.
În baza scrisorii „Apostolice Aperuit illis” (2019), după modelul întâlnirilor formative ce permit înțelegerea Bibliei în complexitatea teologică și științifică, pr. Mihai Afrențoae a pătruns în spațiul sacru al Psalmilor atât cu instrumentele cercetătorului, prin traducerea parțială din limbile ebraică și greacă, cât și prin apel la istoria mântuirii reflectată încă de la începutul Torei, pe baza relației dintre lege, precepte, prescrieri, porunci și învățături menite să descopere voința divină. Intitulată „De la metoda centripetă, la metoda centrifugă”, introducerea conferinței a descris metaforic efortul credinței prin asemănarea cu sportiva Bianca Ghelber, campioană europeană în 2022 la proba de aruncare a ciocanului. Aderarea concentrică la textele biblice revelate de Creator, ca izvor de har și adevăr, este simultan o mișcare orientată spre scopul de a mărturisi credința în Cristos, Cuvânt prezent înainte de facerea lumii, apoi întrupat sub chip omenesc spre a fi model și jertfă de ispășire totodată, realitate ultimă, Alfa și Omega: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Mt 24,35).
Următoarea secțiune a vizat necesitatea înțelegerii planului lui Dumnezeu cu ființa umană, prilej cu care au fost amintite intervențiile Papei Pius al X-lea, precum și eforturile Sfinților Francisc din Assisi și Anton de Padova. În contextul oprimării din partea dușmanilor exprimat în Psalmul 119, se coagulează prin antiteză termenii reverență, rugăciune / denigrare, calomniere, astfel apare inserată sintagma „fericire în suferință”, concepte în aparență aflate în contradicție, dar care explică prin virtutea speranței, misterul credinței.
Pr. Mihai Afrențoae a sintetizat mesajul biblic prin focalizarea pe strofa yōd, a zecea dintre cele 22 de strofe ale Psalmului 119, în ordine alfabetică, propuse spre meditare, oferindu-ne posibilitatea de a înțelege structural care sunt resorturile omului ce și-a pus încrederea în Domnul, când este aflat în fața asupritorilor. Permanenta analogie cu Cristos, modelul de la care se revendică oricare creștin autentic, se contextualizează prin învățătura despre suferință din Scrisoarea către evrei: „Și, deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit” (Evr 5,8), dar și din mărturia despre suferința proprie a Sfântului Paul, descrisă ca un ghimpe în trup, slăbiciune pe care harul o transfigurează: „dar El mi-a zis: «Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune». Așadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos” (2Cor 12,9).
De la urmarea lui Cristos în calitate de discipol, s-a făcut trecerea către lauda adusă Creatorului, cu distincția între Cuvântul de la început care „(…) era Dumnezeu (…)” (In 1,1) și cuvintele ca realitate faptică explicate cu ajutorul revelației: „(…) Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață” (In 6,63), prin descinderea în aceeași realitate a Cuvântului creator. În virtutea speranței se conectează mentalitatea ebraică cu cea neotestamentară: „Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor bucura, căci mi-am pus speranța în cuvântul Tău” (Ps 119,74), un concept ce nu este verificabil științific, indisolubil legat de răbdarea și încrederea în Dumnezeu. Prin concluzia conferinței, pr. Mihai Afrențoae, urmând învățătura Papei Francisc, ne-a îndemnat să mergem la „periferiile existențiale” cu creativitate și curaj, expresie a fidelității față de obiectivul credinței: mântuirea.
Au urmat lectura orantă a Psalmului 119 și o sesiune de împărtășiri la care pr. Virgil Blaj, rector formativ al Institutului, în calitate de moderator al conferinței biblice, a adresat cuvântul final, evidențiind importanța ascultării Cuvântului și practicării învățăturii creștine, expresie esențială a dorinței de colaborare la planul divin. În finalul Conferinței, participanții au adus mulțumire Domnului prin rugăciunea Vesperelor în capela Institutului și s-au bucurat de o agapă frățească. (Eugenia Tatiana Bulancea pentru OFMConv.ro)
