Mons. Nykiel: Spovada este o cufundare în milostivirea lui Dumnezeu
05.03.2024, Vatican (Catholica) - Unul dintre cele mai mari daruri pe care Papa Francisc l-a oferit în pontificatul său este apelul pe care îl adresează fiecăruia dintre noi: Dumnezeu nu încetează niciodată să ierte și invită să nu ne fie frică de El. Subliniază aceasta Mons. Krzysztof Nykiel, regent al Penitențeriei Apostolice, în următorul interviu pentru L’Osservatore Romano, cu ocazia celui de-al XXXIV-lea curs despre forul intern, care se desfășoară în Palatul roman al Cancelariei, între 4 și 8 martie.
– Și anul acesta, în timpul Postului Mare, este obișnuita întâlnire formativă a Penitențeriei: cursul despre forul intern. Ne amintiți despre ce este vorba?
– Cum cred că este cunoscut de acum, cu această inițiativă, Penitențeria Apostolică dorește să ofere preoților un instrument pentru a aprofunda propria formare în domeniul slujirii de duhovnic. Așadar, înainte de toate sunt invitați călduros să participe seminariștii care sunt aproape de hirotonire și preoții tineri care fac primii pași pe un teren așa de delicat al apostolatului lor sacerdotal. Dar consider că și cei care exercită slujirea prezbiterală de mai mult timp pot să fie interesați de conferințe, pentru a actualiza propria pregătire sau, eventual, pentru a face lumină asupra unor probleme mai puțin clare.
Cursul va avea loc la Bazilica „San Lorenzo in Damaso”, anexată de Palatul Cancelariei, sediu al Penitențeriei. În afară de aceasta, prin conectare în streaming va fi posibil să se urmărească prelegerile de departe, în folosul mai ales al celor care locuiesc în afara Romei. Amintesc că pentru a se înscrie la curs, fie pentru participarea cu prezența, fie și în streaming, este suficient să se completeze modulul activ pe site-ul nostru: www.penitenzieria.va.
– Despre ce teme se va vorbi în mod specific?
– Cursul intenționează să ilustreze, dintr-o perspectivă multidisciplinară, principalele tematici legate cu forul intern și pastorația Sacramentului Reconcilierii. De fapt, astăzi mai mult ca oricând le este cerută cu adevărat slujitorilor milostivirii o adecvată și actualizată pregătire teologică, spirituală, pastorală, juridică. Prin urmare, va fi privilegiată o abordare „practică”, având ca scop administrarea corectă a reconcilierii, soluționarea cazurilor deosebit de delicate pe care, în Sacrament, duhovnicul poate ajunge să le rezolve și atitudinea corectă de asumat, de la caz la caz, pentru a-i însoți pe penitenți cu disponibilitate, răbdare, duioșie, atenție și clarviziune. În sfârșit, nu va lipsi ilustrarea competenței și practicii Penitențeriei Apostolice. De fapt, ar fi de dorit foarte mult ca fiecare preot să vadă în acest „Tribunal al Milostivirii”, cum l-a definit în mod expres și amabil Papa Francisc, o referință sigură la care să se adreseze nu numai în cazurile de dezlegări sau dispense rezervate Scaunului Apostolic, ci, mai în general, și de fiecare dată când se prezintă o situație mai complexă sau când duhovnicul nu este sigur de propria judecată. Penitențeria este, în toate privințele, Dicasterul în slujba duhovnicilor și, prin urmare, a tuturor penitenților.
– În afară de intervențiile mai „instituționale”, ca să spunem așa, în program găsesc spațiu și aprofundări mai puțin legate de domeniul strict canonist. Cum așa?
– Este chiar așa. Tocmai în optica unei formări integrale a duhovnicului – desigur în limitele impuse de un curs de puține ore -, alături de aspectele legate mai direct de rezolvarea cazurilor ne vom opri atenția și asupra altor domenii, nu mai puțin importante, care pot interesa slujirea duhovnicilor. Mă gândesc, de exemplu, la discernământul pe care ei pot fi chemați să îl facă atunci când se află în fața presupuselor cazuri de posedare; precum și la importanța de a avea clar diferențele între momentele spovezii propriu-zise și al direcțiunii spirituale. De asemenea, ni s-a părut oportun să amintim orientările și indicațiile pentru celebrarea Sacramentului, uneori neglijate în mod vinovat, conținute în ritualul pocăinței. În sfârșit, în vederea apropierii deschiderii Jubileului Ordinar din 2025, nu putea lipsi o prezentare despre semnificația și valoarea indulgențelor care – amintesc – sunt acordate chiar de Penitențeria Apostolică.
– O altă noutate din acest an mi se pare că este atenția inedită rezervată temei inteligenței artificiale. Îi interesează și pe duhovnici?
– Inteligența artificială este o temă desigur foarte fascinantă și care interesează pe fiecare dintre noi. De aceea, toți suntem chemați, mai ales noi, păstorii, să conștientizăm în mod adecvat, așa cum a invitat recent însuși Papa Francisc: „Inteligența artificială trebuie să fie înțeleasă ca o galaxie de realități diferite și nu putem presupune a priori că dezvoltarea sa aduce o contribuție benefică la viitorul omenirii și la pacea între popoare. Acest rezultat pozitiv va fi posibil numai dacă ne vom demonstra capabili să acționăm în mod responsabil și să respectăm valori umane fundamentale cum sunt incluziunea, transparența, siguranța, echitatea, secretul și credibilitatea” (Mesaj pentru a LVII-a Zi Mondială a Păcii). Deoarece dezvoltarea inteligenței artificiale atinge și va atinge tot mai mult viețile noastre, și Biserica este chemată să vegheze și să dea contribuția sa pentru a evalua marile oportunități, dar și pericolele existente în dezvoltarea tehnologică. Cred că va fi foarte interesant de reflectat asupra repercusiunilor acestui fenomen în ceea ce privește Sacramentul Reconcilierii și slujirea duhovnicilor.
– Peste câteva zile, la 13 martie, va fi a unsprezecea aniversare a alegerii Sfântului Părinte. Dacă ar trebui să găsiți un fir conducător al pontificatului său, pe care l-ați alege?
– Mi-ar veni să răspund: redescoperirea duioșiei și a iubirii milostive pe care Dumnezeu o nutrește față de fiecare dintre noi. O iubire – cea a lui Dumnezeu – necondiționată, absolută, care nu cunoaște limite și care se declină tocmai în iertarea propriilor fii. Am putea spune că de fiecare dată când mergem să ne spovedim, prin intermedierea săracă a preotului, este ca și cum ne-am cufunda, ne-am prăbuși în însăși inima misterului Dumnezeului milostivirii, al Dumnezeului care este milostivire. Cred că unul dintre cele mai mari daruri pe care Papa Francisc ni l-a oferit în cei unsprezece ani ai acestui pontificat este tocmai apelul pe care îl adresează fiecăruia dintre noi: Dumnezeu nu încetează niciodată să te ierte; nu-ți fie frică de el, de a merge să te spovedești; fii sigur că niciunui păcătos nu îi va fi refuzată dezlegarea de propriile păcate; cu iertarea sa va fi posibil mereu să reîncepi, pentru că Dumnezeu este Tatăl care îl ridică pe fiul căzut și, îmbrățișându-l, îi restituie demnitatea. Dacă vrem, aceasta este inima evangheliei, sinteza întregului mesaj creștin. Apoi, ne revine nouă să păzim această bucurie și să o împărtășim cu fiecare femeie și fiecare bărbat pe care îi întâlnim pe drumul nostru. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
