Sr. Rozalia, suflet smerit, simplu, rugător, s-a înălțat la Cer
24.10.2021, Gherla (Catholica) - Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) au condus-o pe ultimul drum pământesc, cu credință în Înviere, pe sora Rozalia OSBM – Raveca Tintelecan, care a trecut la gloria veșnică în 21 octombrie 2021, la 94 de ani de viață. Sâmbătă, 23 octombrie 2021, în capela greco-catolică a „Sfintelor Femei Mirofore”, din Gherla, în prezența trupului neînsuflețit depus în fața altarului, la orele dimineții, pr. Gabriel Marincaș, păstorul parohiei afiliate capelei, a celebrat Sfânta Liturghie pentru sufletul sorei trecute la Domnul, în prezența surorilor baziliene din comunitățile Provinciei „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”. Au concelebrat pr. Marius-Andrei Fodor, capelan al comunității OSBM din Gherla, și fostul capelan al surorilor, pr. Edmund Dujardi.
În predica din cadrul celebrării, pr. Gabriel și-a exprimat convingerea că „monahii, călugării, religioșii, oamenii care își dedică viața întreagă lui Dumnezeu, sunt cei care duc consacrarea până acolo încât «asaltează» și «asediază» Împărăția lui Dumnezeu”. A mărturisit că aceasta este adevărat, deoarece cât a cunoscut-o pe sora Rozalia, ea a «asediat» Cerurile cu rugăciunea. Părintele a vorbit despre ce înseamnă consacrarea, despre călugărul „care se desprinde de tot, ca să fie după aceea al tuturor”. „Am cunoscut-o câțiva ani, i-am văzut simplitatea, smerenia și spiritul de rugăciune, care m-au impresionat întotdeauna. Se afla mereu în capelă. Când m-a văzut (în urmă cu un an), mi-a luat mâna și mi-a sărutat-o… ea, care se afla după o viață de zeci de ani de consacrare, de rugăciune și de asceză, a avut acest respect, această ascultare și jertfire, această dezlipire de propria voință în fața cuiva care putea să îi fie strănepot”. A încheiat prin cuvintele: „De aceea, iubite surori, astăzi, când cineva din familia voastră călugărească pleacă, nu vă spun «îndoliată familie», ci «veselă și bucuroasă familie», pentru că aveți pe cineva în plus în nestricăciune, în prezența directă și vizibilă, pentru ochii spiritului ei, a lui Dumnezeu. Pentru că credința și ascultarea ei s-au transformat în vedere, pentru că speranța ei s-a preschimbat în dobândire și pentru că iubirea ei s-a preschimbat în împlinire și în unire cu Mirele, Iubitul, Dumnezeul vieții ei”.
La orele prânzului, ceremonia de înmormântare a fost oficiată de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, în curtea capelei, în lumina zilei însorite de toamnă. S-au unit în rugăciune pentru sufletul sorei Rozalia Maica Veridiana și Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare din România. De la Casa Generală din Roma a asistat la înmormântare, prin intermediul mijloacelor online, Maica Marcela, Superioara Generală a Ordinului, care a făcut parte pentru o perioadă din comunitatea surorilor baziliene de la Gherla. Au participat mai mulți preoți și frați ai Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, împreună cu pr. Ermil Jurja, Superior Provincial. Au participat preoți din Protopopiatul Gherla: pr. Gabriel Marincaș, pr. Marius Fodor, pr. Traian Mereu. De asemenea, din Cluj-Napoca au luat parte la ceremonie pr. Ioan Pop, capelanul surorilor baziliene de la Mănăstirea „Sf. Macrina”; pr. Gabriel Manu; pr. Edmund Dujardi; pr. Daniel Tintelecan, director al Liceului Greco-Catolic „Inochentie Micu” și nepot al sorei Rozalia; pr. Vasile Sabo, preot la Țentea. Au participat, de asemenea, preoții ieromonahi Tarciziu și Severian, de la Mănăstirea din Șumal, Eparhia de Oradea. Au venit să își ia rămas bun membri ai familiei sorei Rozalia și credincioși gherleni.
La panegiric, Preasfințitul Claudiu a spus că și-a dorit să participe la acest moment de bun rămas fiindcă „suntem o familie și e normal să fim împreună în momentele în care ne bucurăm, în care suntem fericiți și în momentele în care ne întristăm, toți împreună cu o singură inimă”. Preasfinția Sa a relevat adevărata semnificație spirituală a acestui moment, aparent de despărțire, spunând: „Ce s-a întâmplat de fapt astăzi aici? Suntem la slujba unei înmormântări. Cine este cea pentru care ne rugăm? Sora Rozalia, o soră a noastră a tuturor, o soră a oamenilor. Noi spunem că a murit. Dar cum poate să moară cineva care a murit deja pentru lumea aceasta și a primit lumina Învierii în viața ei? Sora Rozalia și-a celebrat deja înmormântarea atunci când s-a înveșmântat, atunci când a intrat în călugărie, atunci a murit acestei lumi și a primit lumina Învierii în viața sa și, deci, un om înviat nu mai poate să moară. Sigur că moare ceva din om, fiindcă sora Rozalia nu va mai fi lângă noi în mod fizic așa cum o știam, nu se va mai ruga pentru noi de aici, de pe pământ, nu va mai vorbi cu noi și noi nu vom mai vorbi cu ea, așa cum am vorbit până acum. Dar, întotdeauna, vorbirea cu ea în rugăciune și ascultarea rugăciunilor ei va continua.”
„Noi, cei care îl urmăm pe Cristos, știm bine ceea ce suntem cu adevărat și ce înseamnă cu adevărat viața noastră. Slujba înmormântării pe care am celebrat-o ne aduce aminte. Și, poate, într-o zi frumoasă de toamnă ca aceea în care suntem, vedem frunzele îngălbenite, arămii, care cad pe pământ și ne aducem aminte de fragilitatea vieții noastre pe acest pământ. Dar noi, care îl urmăm pe Cristos, știm că nu punem baza pe ceea ce vedem, pe ceea ce suntem acum, știm că ceea ce suntem acum e doar o etapă din viața noastră. […] Să trăim acest moment, iubiți credincioși, știind că este un moment intim pentru fiecare dintre noi și să păstrăm speranța, credința și iubirea în sufletele noastre, făcând un tezaur din viața sorei Rozalia, așa încât tot ceea ce ea a trăit să nu se piardă, să rămână viu în viața Ordinului Bazilian și în viața fiecăruia dintre noi”, a încheiat Preasfinția Sa Claudiu. După ceremonia de înmormântare, trupul sorei Rozalia a fost transportat la Cimitirul Armenesc, unde se află mormintele surorilor baziliene. Surorile au condus-o cu rugăciune, și-au luat rămas bun cu speranța Învierii, cântându-i: „Sus în Cer, sus în Cer este Patria mea / Acolo e pururi fericirea, căci așa a lăsat Domnul Sfânt”.
