Liturghie în Catedrala din Cluj cu PS Ioan Călin, Episcopul auxiliar de Lugoj
27.07.2020, Cluj (Catholica) - Duminică, 26 iulie 2020, în Catedrala Schimbarea la Față, din Cluj-Napoca, a celebrat Sfânta Liturghie arhierească PS Ioan Călin Bot, cel care a fost preot și Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla până la 21 iunie 2020 – data consacrării sale ca Episcop auxiliar de Lugoj. Au concelebrat preoți vicari și consilieri ai Eparhiei de Cluj-Gherla, răspunsurile liturgice fiind date de studenți seminariști ai Seminarului Teologic Greco-Catolic din Cluj. După ce, la 28 iunie, noul Episcop auxiliar de Lugoj a celebrat cea dintâi Sfântă Liturghie arhierească în Catedrala din Lugoj – cu participarea Episcopului eparhial de Lugoj, PS Alexandru Mesian și a credincioșilor din Lugoj, a Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, și a unei delegații de preoți și persoane consacrate din Cluj -, în această duminică de 26 iulie, PS Ioan Călin a celebrat prima Sfântă Liturghie în catedrala clujeană în noua sa calitate, cea de Ierarh al Bisericii Greco-Catolice.
De la amvonul de la care pr. Călin Bot a predicat de nenumărate ori, încă din 1998 – anul recuperării sfântului locaș -, acum PS Ioan Călin Bot a adresat cuvântul de învățătură la Sfânta Liturghie, subliniind mai întâi că este „o celebrare de recunoștință pentru vizita confraților preoți și a Preasfințitului Florentin la Lugoj și pentru toate cele ce le-am primit de la confrații preoți, a căror comuniune și frățietate mă susțin în misiunea pe care o încep”. Pornind de la textul evanghelic al Duminicii a 7-a după Rusalii (Matei 9,27-35), cu vindecarea celor doi orbi, Episcopul auxiliar de Lugoj a vorbit despre Dumnezeu care „este Lumină”, despre întâlnirea sufletului nostru cu Dumnezeu și despre vederea, cu ochii sufletului nostru, a Chipului lui Dumnezeu.
Episcopul a spus: „De când purtăm mască, poate suntem mai frumoși. Fiindcă masca ne pune în valoare numai ochii. Ochiul sufletului este un organ spiritual, în esența sa, nevăzut, asemenea nevăzutului Dumnezeu după asemănarea Căruia am fost creați. Ochiul sufletului intuiește, descifrează ceea ce vede în ochii lui Dumnezeu, pe care este chemat să îl întâlnească”. „A ne ține după Isus înseamnă a persevera, a merge duminică de duminică la biserică. Și dacă ne-ar fi teamă să intrăm în biserici din cauza contaminării, atunci să ne plimbăm în preajma bisericii cu conștiința că în biserică sălășluiește Dumnezeu. Măcar drumul până la biserică cu conștiința că acolo sălășluiește Dumnezeu înseamnă întâlnire cu El. Fiindcă nu îl putem întâlni printr-un ecran pe Dumnezeul cel Viu” – fiind punctat astfel și faptul că Sfintele Liturghii transmise online nu înlocuiesc venirea la biserică, apropierea de Dumnezeul cel Viu prezent pe altar și împărtășirea cu Sfintele Taine.
Ierarhul a vorbit apoi despre „calea spre Lumină” parcursă de cei doi nevăzători, care „se țineau după El strigând și zicând: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David”, cale ce se deschide tot mai mult celor ce invocă „mila și iertarea lui Dumnezeu, de care avem cu toții nevoie… Să nu ne fie rușine să strigăm, să ne manifestăm dorința, apartenența, cererile. Cine strigă chiar dorește, cine nu, înseamnă că nu este convins de ceea ce cere. `Miluiește-ne, Doamne!` – spun nevăzătorii; să nu cumva să credem că nu avem nevoie de milă fiecare dintre noi și de iertare, pe care avem posibilitatea de a o primi tainic în mărturisirea păcatelor, simplu: – Am păcătuit; – Te iert.”. După cuvântul lui Isus: „Dacă credeți”, Episcopul a descris coborând darul vindecării asupra celor doi orbi și asupra celor ce îl cer asemenea lor, un dar și al redării vederii tainice a lui Dumnezeu pe care „și noi, fiecare, cândva, Îl vom vedea așa cum este El!”
PS Ioan Călin a evidențiat și prin alte exemple – pomenind experiența ucenicilor lui Isus, care îi spun: „Arată-ni-L pe Tatăl și ne va fi de ajuns”, și pe cea a marelui profet Moise, care i-a cerut lui Dumnezeu: „Arată-mi slava Ta!” -, cât de importantă este „căutarea profundă de a înțelege și a vedea cine este acest Dumnezeu provocator pentru minte, pentru momentele de încercare, pentru om”. Pentru că „oricât de mare ar fi intimitatea cu Dumnezeu, oricât de mari ar fi revelațiile primite, totuși rămâne un ocean de însetare după neîncăputul, în micul nostru suflet, Dumnezeu”. A subliniat: „Și aceasta ne este de ajuns: să întâlnim această Însetare fascinantă și deopotrivă înfiorătoare de Dumnezeu. Vă spun secretul predicii mele: doar aceasta mă interesează, dacă reușim să ne însetăm de Dumnezeu”.
În cele ce au urmat, a reamintit prezența continuă a lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare, pe drumul nostru, și prezența Sa sub forma Pâinii, în potir pe altar, și a constatat: „După cuminecare, cântăm nu `Primit-am Pâine și ne-am săturat` ci `Văzut-am Lumina cea adevărată, luat-am Spirit ceresc`. Se pare că de acestea ne săturăm mai mult: de Lumină și de Spirit – de ceva ce nu vedem și nu simțim. O spunem noi înșine, ceea ce ne dă un oarecare saț sunt Lumina și Spiritul cuminecării prin Pâinea sfântă și dincolo de ea!”
La finalul celebrării liturgice, pr. Anton Crișan, rectorul catedralei clujene, în semn de mulțumire pentru comuniune și, totodată, cu ocazia împlinirii, la 24 iulie, a 50 de ani de viață, i-a adresat Preasfinției Sale Ioan Călin o urare și i-a oferit un buchet de flori, „ca semn al iubirii pe care v-o purtăm și a faptului că vă vom purta în rugăciune, să vă împliniți misiunea de Episcop așa cum îi place lui Dumnezeu”. Mulțumind, PS Ioan Călin a salutat vizitele reciproce realizate la nivel inter-eparhial, afirmând: „Așa se creează noi punți între cele două Eparhii, care s-au născut deodată: Eparhia de Cluj-Gherla și Eparhia de Lugoj, unde slujesc ca Episcop auxiliar. Prin această prezență… se întăresc și mai mult punțile care există între noi, în Biserică, și este firesc și necesar să fie așa!”
