Papa Francisc: Biserica trebuie să fie un loc de întâlnire

02.06.2019, Blaj (Catholica) - Istoria omenirii reflectă în continuare relația dintre Cain și Abel, a spus Papa Francisc duminică, 2 iunie 2019, adresându-se comunității rom din Blaj, cu care s-a întâlnit în cadrul ultimului punct din programul vizitei sale apostolice de 3 zile în România. Romii formează o comunitate minoritară și marginalizată prezentă în țări din întreg continentul european. Papa a recunoscut înaintea celor prezenți că ei experimentează prea des prejudecățile și respingerea, și aceasta este o greutate pe inima lui. „Istoria ne spune că nici creștinii, nici măcar cei catolici, nu au fost străini de răul acesta atât de mare”.
„Pentru aceasta, aș vrea să vă cer iertare. Cer iertare, în numele Bisericii, Domnului și vouă, pentru momentele în care, de-a lungul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greșită, cu privirea lui Cain și nu cu cea a lui Abel, și nu am știut să vă recunoaștem, să vă prețuim și să vă apărăm în specificitatea voastră”. Indiferența față de celălalt, a spus Papa, este începutul mâniei, al resentimentelor și al prejudecăților. „De câte ori nu judecăm în mod nechibzuit, folosind cuvinte care rănesc, cu atitudini care seamănă ură și creează distanțe! Când cineva este lăsat în urmă, familia umană nu mai merge înainte. Nu suntem creștini pe deplin și nici măcar umani dacă nu știm să vedem persoana înainte de acțiunile sale, înainte de judecățile și prejudecățile noastre.”
Papa a insistat că Biserica trebuie să fie un loc de întâlnire, unde celălalt este întotdeauna primit și prețuit, dar pentru aceasta este nevoie de o alegere constantă din partea fiecărei persoane. „În fiecare zi trebuie să alegem între a fi Abel sau Cain. Ca în fața unei răscruci de drumuri, suntem chemați să facem o alegere decisivă: să mergem pe calea împăcării sau pe cea a răzbunării. Să alegem calea lui Isus! Este o cale mai istovitoare, dar este aceea care duce la pace. Și trece prin iertare. Să nu ne lăsăm duși de valul răutăților care ne macină înlăuntrul nostru: fără ranchiună. Fiindcă niciun rău nu îndreaptă un alt rău, nicio răzbunare nu răscumpără vreo nedreptate, niciun resentiment nu face bine inimii, nicio închidere în sine nu apropie.”
Romii, ca popor, a insistat Pontiful, au o moștenire unică de împărtășit cu comunitatea creștină mai largă. „Aveți un rol de protagoniști pe care să vi-l asumați și nu trebuie să vă fie frică să împărtășiți și să oferiți acele trăsături specifice care vă definesc, care vă marchează drumul și de care avem atât de mare nevoie: valoarea vieții și a familiei, în sens larg (veri, unchi…); solidaritatea, ospitalitatea, ajutorul, sprijinul și ocrotirea celor mai slabi din comunitate, prețuirea și respectarea celor în vârstă – aceasta este o mare valoare pe care voi o aveți; simțul religios al vieții, spontaneitatea și bucuria de a trăi”.
„Să nu privați societatea în care vă aflați de aceste daruri, ci fiți disponibili și să primiți toate acele lucruri bune pe care ceilalți vi le pot oferi și aduce. De aceea, doresc să vă invit să mergem împreună, acolo unde sunteți, în construirea unei lumi mai umane, trecând peste temeri și suspiciuni, lăsând să cadă barierele care ne despart pe unii de alții, alimentând încrederea reciprocă în căutarea răbdătoare și nicicând zadarnică a fraternității. Să ne angajăm să mergem împreună, cu demnitate: demnitatea familiei, demnitatea de a ne câștiga pâinea cea de toate zilele și demnitatea rugăciunii.”
„Aceasta este ultima întâlnire din cadrul vizitei mele în România”, a încheiat Sfântul Părinte. „Am venit în această țară frumoasă și primitoare ca pelerin și frate, pentru a avea diferite întâlniri. V-am întâlnit pe voi, am întâlnit atâția oameni, pentru a face o punte între inima mea și inima voastră. Și acum mă întorc acasă, mă întorc îmbogățit, luând cu mine locuri și momente, dar mai ales fețele voastre. Fețele voastre vor da culoare amintirilor mele și vor fi prezente în rugăciunea mea. Vă mulțumesc și vă duc cu mine. Iar acum vă binecuvântez, dar mai întâi vă cer o mare favoare: să vă rugați pentru mine!”