Papa Francisc: Aveți curajul să cereți iertare
02.09.2016, Vatican (Catholica) - Miercuri, 31 august 2016, Papa Francisc a subliniat importanța la a avea curajul de a ne recunoaște păcatele și a cere iertare lui Dumnezeu, mergând înainte în loc să ne blocăm în sentimente de rușine sau respingere. „De câte ori ne simțim în interior respinși datorită păcatelor noastre, am făcut așa de multe, am făcut așa de multe!”, a spus Sfântul Părinte la audiența generală. El s-a adresat pelerinilor prezenți pe o vreme ploioasă în Piața San Pietro, continuând catehezele sale despre milostivire, după ce săptămâna trecută, în locul catehezei obișnuite, s-a rugat împreună cu pelerinii pentru victimele cutremurului din Italia.
Pontiful Roman a arătat că Domnul, în aceste momente, ne spune: „Curaj! Vino! Pentru mine tu nu ești un rebut. Încrede-te! Tu ești un fiu, o fiică. Acesta este momentul harului, este momentul iertării, este momentul includerii în viața lui Isus, în viața Bisericii. Este momentul milostivirii.” Pasajul evanghelic de la care a pornit Pontiful este acela al femeii care s-a vindecat de hemoragie pentru că a atins haina lui Isus. Domnul „a admirat credința acestei femei pe care toți o evitau și a transformat speranța ei în mântuire. Nu știm numele ei, dar puținele rânduri cu care Evangheliile descriu întâlnirea sa cu Isus schițează un itinerariu de credință capabil să restabilească adevărul și măreția demnității fiecărei persoane.”
Din cauza stării ei de excludere, femeia a acționat în ascuns. Isus, însă, când o vede, „privirea Sa nu este de reproș… ci privirea lui Isus este de milostivire și duioșie. El știe ce s-a întâmplat și caută întâlnirea personală cu ea, ceea ce în fond dorea însăși femeia. Aceasta înseamnă că Isus nu numai că o primește, ci o consideră demnă de această întâlnire până acolo încât îi dăruiește cuvântul Său și atenția Sa… Întorcându-se și văzând-o, Isus i-a spus: ‘Încrede-te, fiică, credința ta te-a mântuit!’… Acest ‘Încrede-te, fiică’ exprimă toată milostivirea lui Dumnezeu față de acea persoană. Și față de orice persoană respinsă.”
„Așa este milostivirea lui Dumnezeu. Trebuie să avem curaj și să mergem la El, să cerem iertare pentru păcatele noastre și să mergem înainte. Cu curaj, așa cum a făcut această femeie… O persoană respinsă acționează mereu pe ascuns… să ne gândim la păcătoși, la noi, păcătoșii: facem mereu ceva pe ascuns, avem nevoie să facem ceva pe ascuns, pentru că ne rușinăm de ceea ce suntem… Și El ne eliberează de aceasta, Isus ne eliberează și ne ridică în picioare… Așa cum Dumnezeu ne-a creat: în picioare, nu umiliți. În picioare. Ceea ce Isus dăruiește este o mântuire totală, care reintegrează viața femeii în sfera iubirii lui Dumnezeu și, în același timp, o restabilește în demnitatea sa deplină.”
„Nu mantia pe care femeia a atins-o i-a dat mântuirea, ci cuvântul lui Isus, primit în credință, capabil să o consoleze, să o vindece și să o restabilească în relația cu Dumnezeu și cu poporul său. Isus este unicul izvor de binecuvântare din care provine mântuirea pentru toți oamenii, iar credința este dispoziția fundamentală pentru a o primi. Isus, încă o dată, cu comportamentul său plin de milostivire, indică Bisericii parcursul care trebuie făcut pentru a merge în întâmpinarea fiecărei persoane, pentru ca fiecare să poată fi vindecat în trup și în spirit și să recupereze demnitatea de fii ai lui Dumnezeu.”