Anton Durcovici: arestarea, ancheta, închisoarea, moartea, înmormântarea
22.05.2014, Iaşi (Catholica) - Înotând prin valurile tulburate, dar mereu găsind puterea de a vâsli, chinuit de foame, sete şi frig, dar mereu săturat cu Cuvântul lui Dumnezeu, bătut, legat şi lăsat fără demnitate, dar mereu onorabil şi vrednic de respect – aşa este prezentat noul Fericit al României, Episcopul martir Anton Durcovici, în cartea „Anton Durcovici: arestarea, ancheta, închisoarea, moartea, înmormântarea”, scrisă de pr. Cornel Cadar şi apărută la Editura Presa Bună din Iaşi. Cartea, omagiu adus Fericitului Anton Durcovici, marchează profilul spiritual al Episcopului martir din ultimii ani de viaţă prin documentare istorică şi prin mărturii ale celor care l-au cunoscut.
Cartea „Anton Durcovici: arestarea, ancheta, închisoarea, moartea, înmormântarea” reaminteşte valoarea suferinţelor acestui Episcop. În premisa cărţii, pr. Cornel Cadar afirmă: „Schiţând pentru început atmosfera de represiune a Bisericii Catolice din anii de după instalarea regimului comunist, se înţelege mai bine mărturia pe care a dat-o Episcopul Anton Durcovici în anchetă, la Ministerul de Interne şi în închisorile din Jilava şi Sighetu Marmaţiei. Demersul din paginile cărţii se bazează pe documente din arhive, biografia de specialitate şi mărturiile celor care au supravieţuit închisorilor. Acestora din urmă li se va acorda un spaţiu larg. Cu ajutorul lor putem intra în contact mai în profunzime cu ultimii trei ani din viaţa Episcopului Anton Durcovici.”
„Ultima parte a vieţii Episcopului Durcovici ilustrează cel mai bine cuvintele lui Isus: ‘Dacă bobul căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce rod’ (Ioan 12,24). La finalul acestui demers sperăm să se contureze în mintea cititorilor dorinţa şi hotărârea Episcopului Durcovici de a sluji cu toată fiinţa sa lui Dumnezeu şi Bisericii Sale şi să motiveze în trăirea cu entuziasm a credinţei. Autorul Scrisorii către Evrei (6,12) îndeamnă: ‘Călcaţi pe urmele celor ce prin credinţă şi evlavie moştenesc făgăduinţele'”. În cele 166 de pagini ale cărţii nu sunt doar nişte mărturii sau date istorice, ci itinerariul spiritual al ultimilor ani de viaţă ai Fericitului Anton. Odată cu beatificarea Episcopului, cartea nu mai este doar o biografie, ci devine, mai ales, viaţa unui fericit, un program spiritual şi o chemare la convertire.
Imagini
