Patriarhul Sako a înfiinţat un Consiliu Diecezan Pastoral

15.10.2013, Bagdad (Catholica) - Patriarhul de Babilon al caldeenilor, Louis Raphael I Sako, a înfiinţat Consiliul Pastoral pentru Dieceza Caldeeană de Bagdad, implicând, alături de Episcopul auxiliar Shlemon Warduni şi de douăzeci de preoţi din Bagdad, şi patruzeci de credincioşi laici (20 bărbaţi şi 20 de femei) în conducerea concretă a structurilor diecezane şi în programarea activităţilor pastorale. Întâlnirea inaugurală s-a desfăşurat în ziua de vineri, 11 octombrie 2013, la Centrul Cultural de la biserica Sf. Iosif. Următoarea întâlnire este programată pentru 15 noiembrie.

În discursul său din cadrul întâlnirii, Patriarhul Sako a menţionat câteva obiective ale acestui Consiliu, între care revitalizarea parohiei sub aspect spiritual, activând rolul rugăciunii zilnice în parohie. Creştinul trebuie să îşi ridice capul spre Dumnezeu, a spus Patriarhul, sperând ca prin rugăciunea zilnică „să crească încrederea în Dumnezeu şi să nu se mai teamă de nimic”. În particular, Preafericitul Sako a subliniat nevoia urgentă de a încredinţa administrarea problemelor financiare laicilor şi de a-i consulta şi în alte probleme administrative, întărind importanţa muncii în echipă în Biserică. Patriarhul a dorit să reitereze cu mare claritate faptul că în Biserică „nu mai există mentalitatea puterii deţinute de un anumit grup, în timp ce restul ascultă numaidecât”.

În cadrul Consiliului Pastoral au fost create subcomitete: Comitetul Cultural; Comitetul Social, care are între priorităţile sale îngrijirea săracilor şi a marginalizaţilor; Comitetul de Finanţe, pentru a ajuta la administrarea bunurilor Bisericii. Duminică, 13 octombrie, Patriarhul Sako a mai dat o scrisoare în care îi invită pe toţi creştinii caldeeni care au părăsit Irakul să se întoarcă în patria lor. „Dacă veniţi înapoi”, spune Patriarhul, „ne pot fi de folos abilităţile şi cunoştinţele voastre… Dacă nu veniţi înapoi, vom rămâne o minoritate, fără nici o importanţă. Cu toate acestea, noi vom rămâne, nu vom pleca, acceptând să mâncăm pâine şi ceapă, pentru ca moştenirea şi prezenţa noastră creştină să poată continua.”