Avem nevoie de creştini care să îşi împărtăşească credinţa
15.10.2013, Vatican (Catholica) - În dimineaţa zilei de luni, 14 octombrie 2013, în Palatul Apostolic din Vatican, Papa Francisc i-a primit în audienţă pe participanţii la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. „În vremurile noastre întâlnim adesea o atitudine de indiferenţă faţă de credinţă, care nu mai este considerată relevantă pentru viaţa omului”, a spus Sfântul Părinte. „Este important ca noi, creştinii, să demonstrăm că ne trăim credinţa într-un mod concret, prin iubire, armonie, bucurie, suferinţă, deoarece acest lucru dă naştere la întrebări, la fel ca la începutul drumului Bisericii: De ce trăiesc aşa? Care este impulsul pentru acţiunile lor? Acestea sunt întrebări care ne conduc la inima evanghelizării, care este mărturia de credinţă şi iubire”.
Papa Francisc a remarcat faptul că mulţi oameni s-au îndepărtat de Biserică, şi în această situaţie „este nevoie de creştini care să ajute la a arăta milostivirea şi tandreţea lui Dumnezeu faţă de orice creatură”. El a mai subliniat importanţa întâlnirii, la a-i căuta şi a merge spre „cei care şi-au pierdut credinţa şi sensul profund al vieţii… Biserica este trimisă să retrezească pretutindeni această speranţă, în special acolo unde este sufocată de condiţii de existenţă dificile şi uneori inumane, acolo unde speranţa nu poate respira… Avem nevoie de oxigenul Evangheliei, de suflarea Spiritului de către Cristos Înviat, pentru a reaprinde [speranţa] în inimile noastre. Biserica este casa ale cărei uşi sunt întotdeauna deschise, nu doar pentru a-i primi pe toţi înăuntru, pentru a respira iubire şi speranţă, ci şi pentru ca noi să putem duce afară iubirea şi speranţa”.
Astfel, a explicat Papa, „în Biserică nu este loc de noroc sau improvizaţie”. Este necesară în Dieceze şi în parohii implicarea în cateheză ca moment de evanghelizare. A reamintit că de multe ori a întâlnit, de exemplu, copii care nu ştiau să îşi facă semnul Crucii, şi a arătat faptul că activitatea cateheţilor este o slujire valoroasă adusă noii evanghelizări, subliniind că părinţii trebuie să fie „primii cateheţi, primii educatori în credinţă în propriile lor familii, prin mărturia şi prin cuvintele lor”.
