Ordinariatele anglicane, un dar pentru Biserica Catolică
08.02.2013, Houston (Catholica) - Şeful departamentului doctrinar al Vaticanului a îndemnat comunităţile anglicane ce s-au alăturat Bisericii Catolice din SUA să aibă curajul să îşi aducă patrimoniul propriu în mai larga comunitate catolică. „Fiţi pionieri curajoşi ai comuniunii, punând diversitatea darurilor voastre în slujba Bisericii Universale”, a afirmat Arhiepiscopul Gerhard Müller la 2 februarie. „Unicitatea tradiţiilor voastre şi stilul de rugăciune şi de cult nu sunt obstacole în calea adevăratei unităţi a Bisericii.”
Prelatul, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a fost invitat la un simpozion despre misiunea ordinariatului anglican american la Seminarul Sf. Maria din Houston, Texas. Înfiinţat la 1 ianuarie 2012, de Papa Benedict al XVI-lea, Ordinariatul personal al Catedrei Sf. Petru este asemenea unei Dieceze, permiţând comunităţilor anglicane să intre în comuniune deplină cu Biserica Catolică, păstrându-şi anumite elemente liturgice şi diverse tradiţii. Sfântul Părinte a autorizat crearea ordinariatelor pentru anglicanii ce doresc să intre în Biserica Catolică în 2009, prin constituţia apostolică „Anglicanorum Coetibus”. Actualmente mai există două ordinariate: al Fecioarei de Walsingham, pentru Anglia şi Ţara Galiilor, şi al Fecioarei Crucii Sudului, pentru Australia.
În discursul său, Arhiepiscopul Müller a spus că ordinariatele slujesc „viziunii (Bisericii) despre unitate”. „Putem spune cu siguranţă că, prin crearea acestei noi structuri, Sfântul Părinte a răspuns unei mişcări a Duhului Sfânt”, a spus el. „Este Duhul cel care îi atrage împreună pe discipoli, transformându-i în Trupul eclezial al lui Cristos.” Arhiepiscopul Müller a explicat faptul că sursa comuniunii din Biserica Catolică este „comuniunea din sânul Preasfintei Treimi”, iar unitatea ei nu se bazează pe uniformitate. „Uniformitatea tinde să îi elimine pe aceia care nu se conformează sau nu se supun. În schimb, un alt mod prin care lumea încearcă să atingă unitatea este simpla ignorare a diferenţelor care există, până acolo încât permite pretenţii contradictorii despre adevăr.” Dar deoarece Biserica îşi găseşte unitatea în Dumnezeu, a spus prelatul, diversitatea expresiilor liturgice „nu reprezintă o ameninţare pentru comuniunea eclezială”.
„Structura unificatoare ce ţine la un loc aceste expresii diferite este credinţa Bisericii, mereu veche şi mereu nouă, exprimată cu elocvenţă în Catehismul Bisericii Catolice”, a continuat Arhiepiscopul. De aceea, conservarea de către ordinariate „a patrimoniului liturgic şi spiritual anglican specific” este esenţială pentru viaţa parohială a anglicanilor şi o „contribuţie la vitalitatea Bisericii Catolice”. Arhiepiscopul Müller a spus conducerii ordinariatului că au „delicata dar foarte importanta sarcină” de a conserva integritatea comunităţilor în paralel cu integrarea în „mai larga comunitate catolică”. A subliniat nevoia încurajării unei „culturi a comuniunii” cu Episcopii, cu Diecezele locale şi parohiile, cu credincioşii catolici şi „cu cei încă separaţi de Biserică”, o sarcină importantă care cere „înţelepciune, umilinţă şi fermitate în intenţia de a evita diviziunea”.
