Şteiul redevine greco-catolic… iar tensiunile nu întârzie să apară
26.02.2006, Bucova (Catholica) - Tensiunilor de la Pesceana riscă să se adauge acum tensiunile din Ştei, a cărui istorie diferă însă. În această localitate, aparţinând comunei Densuş, judeţul Hunedoara, majoritatea comunităţii ortodoxe, împreună cu consiliul parohial, pe fondul lipsei unui preot ortodox în localitate, a iniţiat un tabel nominal prin care se declară greco-catolici. Din cei circa 140 de credincioşi, 104 (inclusiv consilieri parohiali) au semnat trecerea la Biserica Greco-Catolică.
Credincioşii au cerut un preot greco-catolic de urgenţă, ceea ce s-a şi căutat să se ofere de către Eparhia Greco-Catolică de Lugoj. Potrivit Cărţii Funciare, proprietar al bisericii, cimitirului, casei parohiale şi terenului aferent este dintotdeauna Biserica Greco-Catolică (sunt multe cazurile în care proprietăţile greco-catolice figurează şi astăzi ca greco-catolice în CF, pe vremea regimului comunist noul proprietar ortodox nefiind interesat să schimbe proprietarul, liniştit că greco-catolicii nu vor mai reveni niciodată „la suprafaţă”). În condiţiile în care Primăria locală Densuş s-a exprimat că nu este împotriva trecerii amintite, greco-catolicii au dedus că pot săvârşi Sfânta Liturghie în unica biserică din Ştei. Credincioşii de acolo au spus că vor opri accesul oricărui preot ortodox în biserica şi au cerut ca din prima duminică să se celebreze Liturghie pentru ei.
În Ştei există o singură biserică, fosta greco-catolică, deţinută până acum de parohia ortodoxă. Preotul Matei Nedeloni, ortodox, a fost mutat disciplinar în urmă cu 3 săptămâni. În acest timp, 4 din cei 5 consilieri parohiali ortodocşi au semnat trecerea la Biserica Greco-Catolică; împreuna cu ei, aproape trei sferturi din credincioşi au semnat un tabel pentru trecerea la Biserica Unită. În comuna Densuş, nu s-a recuperat până în prezent nici o proprietate (biserici, case parohiale sau terenuri) din cele şase localităţi care o compun. Biserica de la Ştei ar fi prima biserică recuperata după 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, pe teritoriul Episcopiei Ortodoxe a Aradului (judeţele Arad si Hunedoara).
După cum aflăm de la pr. Florin Vasiloni, protopop de Sarmisegetuza, problemele nu au întârziat să apară. „Ieri, 25.02.2006, am fost citaţi de către Poliţia Haţeg şi IPJ Hunedoara la sediul primăriei Densuş, unde ni s-a spus că nu avem deocamdată nici un drept să intrăm astăzi în biserica noastră, şi că la faţa locului se vor deplasa efective importante ale Poliţiei, Jandarmeriei şi DIAS, care vor împiedica accesul credincioşilor greco-catolici în Biserica construită, reparată şi întreţinută în decursul timpului de către ei şi înaintaşii lor! Ni s-a pus in vedere faptul că amenzile în acest caz pot atinge uriaşa valoare de 50.000.000 ROL (5000 RON)!”
„Am ajuns la un acord să oficiem Sf. Liturghie astăzi, 26.02.2006, în Căminul Cultural din localitatea Ştei. Cu siguranţă acest lucru a fost deosebit de stânjenitor pentru zecile de credincioşi greco-catolici prezenţi la Sf. Liturghie, opriţi de un efectiv extraordinar de forţe ale MAI să meargă să se roage în biserica lor, unde mergeau până în urmă cu câteva săptămâni! Este imposibil de înţeles de ce trebuie ca adevăraţii proprietari să fie nevoiţi să se roage la Căminul Cultural iar o mână de oameni să aibă acces în biserica ce din 1881 figurează fără întrerupere in Cartea Funciara ca biserică greco-catolică!”
În încheiere părintele protopop Florin Vasiloni ne-a declarat că speră ca duminica viitoare să poată să se poată oficial prima Sf. Liturghie greco-catolică în biserica greco-catolică, după o pauză nedorită de 58 de ani.
Ma bucur intr-o privinta, dar sunt trist intr-o alta privinta. La Satu-Mare fortele de ordine s-au comportat exemplar, dar la Stei cu ce drept opresc ei oamenii sa se roage in biserica? Asa le dicteaza inca fostii comunisti? Adevarul nu-l poate tine ascuns nimeni, ca atare incet incet si Biserica Greco-Catolica va triumfa. Nu se mai pot admite asemenea intamplari. Amenda de 50 000 000 lei vechi, de ce? Atata valoreaza oare o biserica.
Sper si eu ca Pr Florin va putea celebra in biserica, si nu in caminul cultural. Chiar atat de greu este a face dreptate?
Este o intrebare pentru pr. Florin Vasiloni: „Cine/care institutie a facut sesizarea la politia din Hunedoara privind oficierea slujbei in biserica?„. Sau politia hunedoreana s-a autosesizat? Nu cred, personal, in autosesizarea politiei, avand larga majoritate a populatiei si „acceptul„ autoritatilor din comuna, politia nu era necesar sa intervina. Decat daca a dat curs unei reclamatii/sesizari.
Va rugam sa ne mai informati ce s-a mai intamplat in Stei. Nu mai stim nimic. S-a rezolvat problema…?
Va multumim
Statutul Bisericii Greco-Catolice in societatea romaneasca este unul in mod straniu ambiguu. In primul rand pentru ca ramane inca victima a unei neintelegeri deloc inocente din partea unei confesiuni care simte permanent amenintata calitatea sa de Biserica nationala. Apoi pentru ca, desi definita ca punte a ecumenismului de catre Sfantul Parinte, victima a terorii comuniste, este privita ca element strain in cadrul vietii spirituale romanesti. De aceea imi si apare ca „paratraznet„ pentru atacurile anti- catolice.
Trecerea la Biserica Romana Unita cu Roma nu mi se pare in cazul Steiului nici gest conjunctural, nici actiune pripita. Biserica Ortodoxa Romana parcurge o criza pe care nici macar nu si-o asuma. O criza care ii afecteaza grav credibilitatea. Biserica Greco-Catolica, in schimb, ofera posibilitatea asumarii morale a credintei si a existentei prin pilda martirilor sai si a ierarhilor actuali. Liniste si calm, asumarea misiunii si, implicit, a martirajului, o atitudine matura, clara si ferma- iata valori ale unei confesiuni care nu mai poate fi privita ca fiind „compromisul de la 1700„.
Ma tulbura suficienta unor ierarhi ortodocsi care, nici acum, nu au curajul de a cauta sa inteleaga semnificatiile gestului comunitatii de la Stei. Cand 100 de oameni decid sa o apuce pe un drum oare nu conteaza motivul real care ii determina sa o faca? Forta poate fi solutia universala atunci cand nu poti raspunde provocarii realitatii?
Istoria Bisericii Unite cu Roma este tulburatoare in masura in care mult prea frecvent privim jertfa ca element decorativ, exterior. Aparitia acestei confesiuni, precum si contributia la faurirea constiintei nationale romanesti , construiesc imaginea unui edificiu , aparte in sine, in care legaturile cu Roma si cu Constantinopolul sunt elemente de distinctie dar nu pot defini esenta sa.
S-a vorbit de calitatea de compromis a uniatiei. Se invoca inca statutul sau de „solutie imorala„. Tocmai de aceea nu ma surprinde cand prieteni de confesiune ortodoxa imi impartasesc dorinta convertirii la Biserica Greco- Catolica. Caci dincolo de orice, mai ales astazi, esentiala este imaginea pe care o avem despre semeni, institutii sau despre noi insine.
Ori statura morala a unui Iuliu Hossu, a unui Corneliu Coposu, Ioan Suciu, Iuliu Maniu sau Alexandru Todea impun mai mult decat glacial respect , compasiune sau recunostiinta. Inaintea crizei morale si a spectacolului frangerii unei Mitropolii, a pildei regionalelor, este nevoie de mai mult decat de sfaturi sau incurajari. Este nevoie de o Biserica care prin sacrificiul sau , trecut si prezent, sa inspire incredere. Sa contureze certitudini. Noul statut canonic al Bisericii Romane Unite cu Roma, asumarea cu noblete si staruinta a misiunii de catre Inalt Prea Sfintitul Lucian, tulburarile retrocedarii lacasurilor de cult construiesc portretul unei realitati in care optiunile se cuvin a fi oneste si ferme. Un magnific exemplu de asumare a optiunii, de forta si caldura a dialogului si a intelegerii celuilalt ca seaman si nu ca „celalat„ o ofera Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu. Pe Inalt Prea Sfintia Sa folosind-o drept argument caut a-mi determina prietenii ca , totusi, schimbarea confesiunii se cuvine a ramane doar „tentatie„.