BRU a depus plângeri la Strasbourg

18.07.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Parohia greco-catolică „Sf. Vasile” – str. Polonă, restabilită la 15 August 1990 de către credincioşii greco-catolici din Bucureşti, a început în februarie 1992 acţiunea legală pentru obţinerea bisericii, casei parohiale şi a terenului aferent din str. Polonă nr. 50, pentru care are toate titlurile de proprietate începând cu 1892. Pentru că decretul 358 din 1948 a scutit de naţionalizare bunurile parohiilor greco-catolice, reclamanta a considerat că nu a pierdut niciodată titlul de proprietate şi a cerut tribunalului evacuarea actualului ocupant, o biserică ortodoxă.

Procesul a început în februarie 1992 la Tribunalul sectorului 1 Bucureşti şi nu s-a încheiat până acum, deşi a trecut de mai multe ori prin toate nivelele de judecată ale primei instanţe.

În vreme ce avea loc procesul de evacuare, reclamanta a început un nou proces, în iulie 2000. În acest proces, tribunalul a hotărât de asemenea că nu este competent să judece cazul, invocând competenţa comisiei mixte de dialog ortodox – greco-catolic. În prezent, acest dosar este la Curte Supremă de Justiţie.

Serviciile religioase pentru greco-catolicii din Bucureşti sunt celebrate într-un spaţiu închiriat între anumite ore şi în anumite zile din săptămână, şi pentru a le susţine credincioşii trebuie să plătească o contribuţie în bani.
În ianuarie 2001 reclamanta s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, de la Strasbourg, denunţând violarea de către statul român a drepturilor garantate de articolele 6, 9, 13, 14 ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi de articolul 1 al Protocolului 1 adiţional la Convenţie. Reclamanta a susţinut că a fost violat articolul 6, care garantează dreptul la un proces echitabil, în patru situaţii distincte: durata procedurii juridice (nouă ani – şi România a ratificat Convenţia cu şapte ani în urmă); negarea dreptului solicitantului de a avea acces la justiţie; lipsa de imparţialitate a tribunalelor naţionale, ca şi superficialitatea sau neglijenţa tribunalelor în transcrierea dezbaterilor orale.

Cât despre violarea Articolului 1 al Protocolului 1, reclamanta subliniază refuzul tribunalului de a restabili dreptul de proprietate. În acest context, reclamanta acuză autorităţile naţionale că nu respectă Rezoluţia 1123 (1997) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a cerut României să soluţioneze problema restituirii bunurilor confiscate, inclusiv şi în special Bisericii.

În prezent, plângerea parohiei greco-catolice Sf. Vasile – Polonă este depusă la Curtea Europeană, unde este înregistrată cu numărul 65965/2001.

A doua reclamantă greco-catolică împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este parohia Sâmbăta din judeţul Bihor. Aceasta a început acţiunea legală pentru restituirea bisericii greco-catolice din Sâmbăta, ocupată în prezent de biserica ortodoxă din localitate. Parohia greco-catolică a cerut prin tribunal dreptul la slujbe alternative cu parohia ortodoxă în biserica solicitată. În octombrie 1996, tribunalul din Beiuş a admis cererea de serviciu religios alternativ, decizie confirmată de tribunalul judeţean Bihor în mai 1997. Parohia ortodoxă s-a adresat Curţii de Apel din Oradea, care în ianuarie 1998 a anulat deciziile anterioare şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă. Curtea de Apel a argumentat că tribunalele nu pot judeca astfel de cazuri care pot fi soluţionate numai de comisia comună formată din reprezentanţi ai celor două confesiuni, referindu-se la prevederile Decretului-Lege nr. 126 din 1990. Decizia Curţii de Apel din Oradea este finală şi irevocabilă.

Reclamanta a prezentat cazul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susţinând că decizia Curţii de Apel Oradea a violat drepturile garantate în Articolele 6 şi 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Plângerea sa la Strasbourg a fost înregistrată cu nr. 48107/1999 şi la 18 septembrie 2001 a fost comunicată guvernului României. Observaţia guvernului a fost trimisă reclamantei şi reprezentanţilor acesteia la 18 decembrie 2001, şi răspunsul parohiei la afirmaţiile guvernului urma să fie schiţat în funcţie de acesta.

Informaţiile provin din Raportul annual al Comitetului Român Helsinki (2001), citat de Willy Fautré, din partea HRWF.