Ieremia Valahul: primul şi singurul Fericit de origine română

08.05.2002, Roma (Catholica) - Astăzi, 8 mai, conform calendarului latin, este sărbătorit Fericitul Ieremia Valahul. Deşi demersurile pentru declararea sa ca Sfânt au început imediat după moartea sa în 1625, ceremonia de beatificare a avut loc abia la 30 octombrie 1983, în Piaţa San Pietro, prezidată fiind de Papa Ioan Paul al II-lea. Acesta îl descria pe Fericitul Ieremia ca fiind „un fiu al României, a acelei nobile naţiuni care poartă în limbă şi în nume amprenta Romei”.

După cum aflăm din cartea „Viaţa Fericitului Ieremia Valahul”, apărută la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, prelucrare după lucrarea „L`uomo che non voleva andare all`inferno”, procesul pentru recunoaşterea sfinţeniei a fost demarat de Cardinalul Decio Carafa, Arhiepiscop de Napoli, la şapte luni de la moartea fratelui Ieremia. Procesul a fost continuat şi ulterior întrerupt, pe rând sub Papii Urban al VIII-lea, Clement al X-lea, respectiv Inocenţiu al XI-lea. Motivele sistării repetate a procesului rămân şi astăzi un mister, cu atât mai mult cu cât viaţa lui Ieremia a fost marcată de numeroase minuni, şi chiar după moarte au fost raportate vindecări şi alte fapte miraculoase.

Uitarea a început să se aştearnă asupra procesului, până când în 1905, cărturarul Gheorghe Sion a găsit într- un anticariat din Roma o carte veche, cu titlul „Vita di Fra Geremia Valacco”. Era prima biografie a Fericitului scrisă de Francesco Severini da Napoli. Aceasta a ajuns în mâinile lui Nicolae Iorga şi la Academia Română în 1914. Mai apoi, în 1944, profesorul ortodox Grigore Manoilescu a publicat o scurtă biografie a lui Ieremia Valahul din seria de portrete „Români dăruiţi altor neamuri”. În 1946 Manoilesu a mai găsit încă o lucrare despre Ieremia: „Un eroe romeno in terra italiana”. Toate acestea l-au condus în final la hotărârea de a relua procesul de canonizare a fratelui Ieremia.

A urmat o muncă de arheolog şi de studiu în arhive, pentru a identifica mormântul. Acesta a fost descoperit într-o mănăstire desfiinţată în 1865, şi care de atunci îşi schimbare multe funcţii, printre care şi cea de închisoare. În ziua de 16 iunie 1947, în prezenţa provincialului capucinilor, având aprobările civile şi bisericeşti de rigoare, Manoilescu a avut bucuria să desfacă un mormânt care s-a dovedit a fi al Fericitului Ieremia Valahul. Dovada a fost o placă dreptunghiulară de marmură cu inscripţia: „Hic iacet Fr. Ieremias a Valacchia. Q Obyt die V Marty MDCXXV”.

În 14 octombrie 1947 s-a procedat la recunoaşterea canonică a osemintelor Servului lui Dumnezeu. Au fost reluate procedurile întrerupte în 1687. La 18 decembrie 1959, Papa Ioan al XXIII-lea promulga decretul prin care era recunoscut caracterul eroic al virtuţiilor fratelui Ieremia. După peste 350 de ani de la moarte, fratele Ieremia avea să fie ridicat la cinstea altarelor de către actualul Suveran Pontif. „În istoria voastră bimilenară, atât de bogată, cu atâtea valori de credinţă, Ieremia Valahul este primul român care este ridicat oficial la gloria altarelor”, a spus Papa în limba română la ceremonia de beatificare.

Astăzi, relicvele sale se află în biserica capucinilor din Napoli. Sarcofagul şi placa cu inscripţie descoperită de Manoilescu se află astăzi la intrarea în biserica Colegiului Pontifical Pio Romeno, lângă baptisteriu. La Colegiul Pio Romeno din Roma, al cărui rector este Mons. Olivier Raquez, se pregătesc viitorii preoţi greco-catolici.