A doua conferință dedicată Unirii în parohia AMD din Târgu Mureș
19.02.2018, Târgu Mureș (Catholica) - La aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, în parohia greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu Mureș sunt organizate conferințe lunare la care sunt invitați credincioșii parohiei și toți cei interesați de istoria marelui eveniment al neamului românesc. Prima a avut loc la 28 ianuarie, fiind ținută de prof. Potămaș Dimitrie, pe tema „Biserica Română Unită și Unirea din 1 Decembrie 1918 „. A doua conferință a avut loc la 18 februarie 2018 și a fost ținută de prof. univer. dr. Cornel Sigmirean, președintele Senatului Universității „Petru Maior” Târgu-Mureș, pe tema
„Conștiința latinității și nașterea națiunii române”.
În deschiderea prezentării, citim pe pagina Facebook a parohiei, vorbitorul a menționat că potrivit opiniei majorității istoricilor, națiunea a apărut odată cu epoca luminilor. Filosoful german Johann Gottried Herder, căruia i se atribuie paternitatea noțiunii de naționalism cultural, considera că „legăturile culturale care uneau membrii unei națiuni într-un întreg relaționism nu erau lucruri sau vestigii impuse de mai sus, ci energii vii emanate din interior, înțelesuri și sentimente împărtășite care, în timp, formează sufletul colectiv al unei națiuni”. Prin urmare, națiunea are un trecut, are o istorie.
Au fost trecute în revistă câteva dintre semnificațiile principale ale Unirii Transilvaniei cu România. Unirea religioasă de la 1700 a deschis tinerilor români șansa asimilării culturii latine. În școlile catolice, învățații Școlii Ardelene au descoperit latinitatea, cercetând istoria limbii și a neamului lor au putut crea fundamentele ideii de națiune română, dincolo de factorul confesional. Întreaga operă a învățaților teologi ai Școlii Ardelene a reprezentat fundamentul ideologic al națiunii române moderne. Șincai, prin scrierea primei istorii a tuturor românilor, poate fi considerat un profet, cum spunea Al. Papiu Ilarian. Pentru marele istoric A. D. Xenopol, autorul Hronicii este „nemuritorul întemeietor al istoriografiei române”, un om „fenomenal”, „o adevărată minune”. Lucian Blaga, care și-a scris opera despre Școala Ardeleană într-un regim de cenzură ideologică, considera că în opera lui Șincai a palpitat „conștiința națională”, sporită de „perspectiva romanității”. Astfel, Gheorghe Șincai, prin opera sa, poate fi considerat un precursor al unității naționale, iar viața lui, un model al jertfei pentru națiune.
Șincai arată originea romană a românilor, aduși în Dacia de Traian, consemnând că ei se întind în Țara Românească, Moldavia, Transilvania, Maramureș, Ungaria, până la Tisa, Silvania, Banat, Cuțo-Valachia, Basarabia. Cu toate că a fost greco-catolic, el nu a vrut ca deosebirile religioase dintre români să le afecteze unitatea, anticipând nașterea națiunii moderne, în care primează conștiința națională, peste cea confesională. Astfel, scrie despre românii din Balcani, afectat că grecii și-au legitimat istoria cu gloria Bizanțului, care, de fapt, le aparținea romanilor. Combate pretențiile ungurilor și polonezilor la stăpânirea țărilor române, „fala goală a polonilor și nebuneasca și deșarta mândrie a ungurilor”, care au profitat de „sfada” dintre români. Solidar cu suferințele românilor, Șincai este mândru de faptele lor de glorie. Dar, în contextul politic de atunci, el crede în renașterea românilor, în reașezarea celor din Transilvania în drepturile lor.
Atât Gheorghe Șincai, cât și Samuil Micu și Petru Maior, au scris în anii când în Europa, sub influența evenimentelor generate de Revoluția franceză și de Războaiele napoleoniene, s-au născut națiunile moderne. Elitele culturale ale popoarelor Europei, subliniau faptul că fiecare națiune își are proprii eroi, are o istorie, prezentul aflându-se într-o strânsă legătură cu trecutul și că fiecare națiune are o limbă proprie. Astfel, începând cu învățații Școlii Ardelene și continuând cu istoricii și filologii secolului al XIX-lea, în cultura română s-au scris numeroase sinteze de istorie, menite a contribui la cunoașterea trecutului, ca răspuns la contestările și controversele care s-au născut în legătură cu trecutul românilor. Pentru români, reperul a fost originea romană a poporului și latinitatea limbii române, de aici și insistența cu care au cerut introducerea alfabetului latin și renunțarea la cel slavon, nepotrivit pentru o limbă latină cum era limba română.
În încheierea prelegerii, prof. Cornel Sigmirean a subliniat rolul pe care intelectualii transilvăneni, fii ai Bisericii Greco-Catolice l-au avut în pregătirea și realizarea Unirii Transilvaniei cu România. Despre activitatea acestora a fost promisă o nouă conferință în lunile ce urmează. Materialul de pe pagina Facebook a parohiei se încheie cu exprimarea recunoștinței față de vorbitor, apreciindu-se „lecția de istorie adevărată ținută astăzi în biserica noastră”.
