Papa Francisc: Iertarea lui Dumnezeu șterge păcatul din rădăcină
30.03.2016, Vatican (Catholica) - „Iertarea divină este foarte eficace… nu ascunde păcatul, ci îl distruge și îl șterge; dar îl șterge chiar din rădăcină, nu cum fac în curățătorie când ducem o haină și șterg o pată. Nu! Dumnezeu șterge păcatul nostru chiar din rădăcină, tot!” La audiența generală de miercuri, 30 martie 2016, în ultima cateheză din ciclul dedicat aprofundării temei jubiliare în lumina Vechiului Testament, adresându-se numeroșilor credincioși prezenți în Piața San Pietro, Pontiful a vorbit despre Psalmul 51, numit „Miserere”. Ca de obicei, Pontiful s-a folosit imagini concrete din viața cotidiană pentru a descrie milostivirea divină.
Acest Psalm, a explicat Papa Francisc la începutul reflecției sale, este „o rugăciune penitențială în care cererea de iertare este precedată de mărturisirea păcatului și în care cel ce se roagă, lăsându-se purificat de iubirea Domnului, devine o creatură nouă, capabilă de ascultare, de fermitate a spiritului și de laudă sinceră”. ” Cine se roagă cu acest Psalm este invitat să aibă aceleași sentimente de căință și de încredere în Dumnezeu pe care le-a avut David când s-a corectat și, deși era rege, s-a umilit fără a-i fi teamă să mărturisească păcatul și să arate propria mizerie Domnului, convins însă de certitudinea milostivirii Sale. Și nu era un păcat mic, o mică minciună: făcuse un adulter și un asasinat!”
„Singurul lucru de care avem nevoie cu adevărat în viața noastră este acela de a fi iertați, eliberați de rău și de consecințele sale de moarte”, a subliniat Sfântul Părinte. „Din păcate, viața ne face să experimentăm de atâtea ori aceste situații, și înainte de toate trebuie să ne încredem în milostivire. Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru… Și iubirea Sa este un ocean în care putem să ne cufundăm fără frica de a fi acoperiți: a ierta înseamnă pentru Dumnezeu a ne da certitudinea că El nu ne abandonează niciodată.”
„Noi păcătoșii, cu iertarea, devenim creaturi noi, umplute de duh și pline de bucurie. Acum o nouă realitate începe pentru noi: o inimă nouă, un duh nou, o viață nouă. Noi, păcătoși iertați, care am primit harul divin, putem chiar să îi învățăm pe alții să nu mai păcătuiască… Când un copil cade, ce face? Ridică mâna la mama, la tata pentru ca să-l ridice. Să facem același lucru! Dacă tu cazi din slăbiciune în păcat, ridică mâna ta: Domnul o prinde și te va ajuta să te ridici. Aceasta este demnitatea iertării lui Dumnezeu! Demnitatea care ne dă iertarea lui Dumnezeu este aceea de a ne ridica, de a sta mereu în picioare, pentru că El a creat bărbatul și femeia pentru ca să stea în picioare.”