PS Vasile la mănăstirea Prilog din Ţara Oaşului
02.07.2015, Baia Mare (Catholica) - Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli „Petru şi Pavel” a prilejuit prezenţa Preasfinţiei Sale Vasile în mijlocul obştii monahale a călugărilor bazilieni de la mănăstirea Prilog din Ţara Oaşului. Atmosfera de rugăciune şi mulţimea de credincioşi veniţi din Ţara Oaşului, Sătmar şi Maramureş au reînviat spiritul pelerinajelor la Mănăstirea Bixadului din perioada premergătoare anului 1948.
Mărire şi mulţumire au fost aduse Tatălui ceresc pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului Său în timpul istoriei prin celebrarea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. În cuvântul de învăţătură, Arhiereul i-a invitat pe cei prezenţi să aprofundeze parcursul de credinţă al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Chemarea adresată lui Petru – „Tu urmează Mie” (In 21,22) – este o invitaţie făcută tuturor oamenilor de-a lungul timpului, iar situaţia noastră umană se va transforma în cea a sfinţilor care, precum Pavel, s-au lepădat de puterea lumii, bazându-se pe cuvântul lui Hristos, singurul reînnoitor. Pe mărturisirea lui Petru, Isus întemeiază noul popor al lui Dumnezeu, Biserica Sa, o stâncă sub vremi. Purtători de istorie ai unei Biserici, credincioşii greco-catolici au trecut prin timpul Crucii, prin timpul încercării, un timp în care mulţi oameni au trăit din speranţă şi din credinţă la care au adăugat dragostea pentru fiecare. Sărbătorind pe cei doi apostoli, mărturisim nevoia de unitate a Bisericii, iar prin mijlocirea Sfinţilor Apostoli harul de a-l mărturisi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Lumina lumii, Mântuitorul sufletelor noastre.
Înainte de binecuvântarea finală, a fost oficiat un parastas pentru sufletul fratelui Mihai, atât de cunoscut şi de iubit de popor pentru viaţa de credinţă trăită în folosul celorlalţi precum şi pentru multele tămăduiri trupeşti şi sufleteşti izvorâte din puterea rugăciunii şi a darurilor naturii. De asemenea, Arhiereul a încredinţat Eparhia Maramureşului Maicii Domnului zugrăvită în „Icoana de la Bixad, făcătoare de minuni”. Pictată în jurul anului 1700 de către călugărul Isaia, icoana a fost reprodusă în 3 exemplare în acele zile tulburi ale anului 1948 de către călugări pentru a nu fi distrusă sau profanată. Prin grija fătului bisericii din Moişeni – Dumitru Oros -, icoana a fost ascunsă împreună cu alte bunuri ale mănăstirii în gospodăria acestuia până în anul 1952. După liniştirea apelor istoriei, a fost dezgropată şi trimisă la Cluj de către pr. Gheorghe Marina pentru a fi păstrată în Comunitatea călugărilor bazilieni din clandestinitate, în grija pr. Silvestru Augustin Prunduş. Cu toate acestea, icoana nu a putut fi pe deplin ferită de deteriorare, fapt ce a impus ample lucrări de restaurare şi recompunere desfăşurate în ultimii ani. Odată săvârşită de către Arhiereu rânduiala de sfinţire a Icoanei, aceasta s-a întors după mai bine de 70 de ani în Ţara Oaşului spre a fi cinstită de către toţi ce aleargă sub acoperământul Doamnei lumii, nădejdea şi folositoarea credincioşilor. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureş)