Papa Francisc: Chemarea la sfinţenie şi la o viaţă creştină trăită serios

24.10.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a celebrat Liturghia azi-dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. În predica susţinută, Sfântul Părinte s-a concentrat pe chemarea universală la sfinţenie. „Am fost re-făcuţi în Cristos! Ceea ce Cristos a făcut în noi este o re-creare: sângele lui Cristos ne-a re-creat. Este a doua creaţie! Dacă înainte toată viaţa noastră, trupul nostru, sufletul nostru, obiceiurile noastre, erau pe drumul păcatului, al nelegiuirii, după această re-creare noi trebuie să facem efortul de a merge pe drumul dreptăţii, al sfinţeniei. Folosiţi acest cuvânt: sfinţenia. Cu toţii am fost botezaţi: în acel moment, părinţii noştri – pentru că noi eram doar copii – au făcut un act de credinţă în numele nostru: ‘Cred în Isus Cristos’, care ne-a iertat păcatele. Cred în Isus Cristos.”

Papa a continuat spunând că trebuie să ne asumăm această credinţă şi să o lăsăm să fie steaua călăuzitoare a vieţilor noastre. „A trăi ca şi creştini”, a spus el, „înseamnă să ducem înainte această credinţă în Cristos, această re-creare”, şi cu credinţă să facem fapte ce se nasc din această credinţă – fapte de sfinţenie. Trebuie să duce înainte „prima sfinţire pe care am primit-o la Botez”. „Cu adevărat suntem slabi şi de multe, multe ori, comitem păcate, imperfecţiuni – este aceasta cale de sfinţenie? Da şi nu! Dacă te obişnuieşti să spui: ‘Viaţa mea este aşa şi aşa… Cred în Isus Cristos, dar trăiesc în modul în care vreau’, oh, nu, aceasta nu va duce la sfinţire, aceasta este o cale greşită! Este o contradicţie! Dacă însă spui: ‘Eu sunt păcătos, eu sunt slab’ şi mergi mereu la Domnul şi spui: ‘Dar Doamne, Tu ai tăria, dă-mi credinţă! Mă poţi curăţi’, şi dacă te laşi vindecat în Sacramentul Reconcilierii – da, chiar şi imperfecţiunile noastre sunt folosite de-a lungul drumului de sfinţire. Este însă mereu o problemă de ‘înainte’ şi ‘după’.”

„Înainte de actul de credinţă, înainte de acceptarea lui Isus Cristos, care ne-a creat din nou cu sângele Său”, a explicat Papa Francisc, „suntem pe drumul nedreptăţii”. După Botez şi actul de credinţă însă, „suntem pe drumul sfinţeniei, dar trebuie asumat cu seriozitate!” Sfântul Părinte a adăugat că seriozitatea cere să facem fapte de dreptate, fapte „simple”: „Adoraţi-l pe Dumnezeu! Dumnezeu este mereu primul! Şi apoi faceţi orice îndeamnă Isus pentru a-i ajuta pe ceilalţi.” Sfântul Părinte a spus că acestea şi alte fapte asemenea „sunt faptele pe care Isus le-a făcut în viaţa Sa: fapte de dreptate, fapte de re-creare”. Şi a explicat: „Când dăm de mâncare unei persoane flămânde, re-creăm speranţa în ea. La fel şi cu celelalte” fapte. Dacă, pe de altă parte, „acceptăm credinţa şi nu o trăim, suntem creştini doar în minte.”

„Fără această conştientizare a lui ‘înainte’ şi lui ‘după’ despre care ne vorbeşte Paul, creştinismul nostru nu ajută pe nimeni! Mai mult, ne duce pe drumul ipocriziei. ‘Spun despre mine că sunt creştin, dar trăiesc ca un păgân!’ Uneori vorbim de creştini pe jumătate, care nu iau acestea în serios. Suntem sfinţi, justificaţi, sfinţiţi prin sângele lui Cristos: asumaţi-vă această sfinţenie şi duceţi-o mai departe! Dar oamenii nu iau sarcina în serios! Creştinii căldicei: ‘Dar da, da, dar nu, nu.’ Nici acolo, nici aici. Un pic de spoială creştină, dar înăuntru fără o convertire adevărată, fără o convingere precum a Sf. Paul: ‘Am renunţat la toate, pentru ca să îl dobândesc pe Cristos’.” Aceasta a fost pasiunea lui Paul şi trebuie să fie pasiunea fiecărui creştin. Trebuie „să abandonăm tot ce ne îndepărtează de Isus Cristos” şi să facem toate lucrurile noi: totul este nou în Cristos!

„Puteţi face”, a spus Pontiful, „după cum au făcut-o Sf. Paul şi numeroşi creştini”, nu doar sfinţii pe care îi ştim, ci şi sfinţii anonimi: cei ce au trăit creştinismul în mod serios. Sfântul Părinte a spus la final că întrebarea pentru noi este dacă vrem sau nu să trăim serios creştinismul, dacă dorim să căutăm această re-creare. I-a invitat pe toţi să ceară Sfântului Paul mijlocirea pentru darul harului de a trăi ca nişte creştini serioşi, „de a crede că am fost cu adevărat sfinţiţi prin sângele lui Isus Cristos”.