Papa propune o mistică drept călăuză în citirea Scripturii

17.12.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a propus scrierile unei mistice din secolul al XVIII-lea drept îndrumar pentru a pătrunde mai adânc în Scriptură. Sf. Veronica Giuliani, a spus el în cadrul audienţei generale de miercuri, 15 decembrie 2010, a adus în ea însăşi Scriptura la viaţă. Papa continuat seria de reflecţii asupra unor femei sfinte, alegând-o pentru această miercuri pe Sf. Veronica deoarece „27 decembrie este a 350-a aniversare a naşterii ei”.

Sf. Veronica Giuliani (1660-1727), născută Ursula, a fost o sfântă cu „o spiritualitate în mod marcat cristologico-nupţială”, a spus el. Ea a trăit „experienţa de a fi iubită de Cristos, Mire fidel şi sincer, şi de a voi să corespundă cu o iubire tot mai implicată şi pasionată. În ea totul este interpretat în cheie de iubire, şi acest lucru îi dă o profundă seninătate. Orice lucru este trăit în unire cu Cristos, din iubire faţă de El, şi cu bucuria de a-i putea demonstra toată iubirea de care este capabilă o creatură”. Veronica a fost o clarisă capucină care şi-a petrecut 50 din cei 67 de ani ai ei în mănăstirea din Citta di Castello. A fost proclamată sfântă în ziua de 26 mai 1893, de către Papa Grigore al XVI-lea.

„Cristos de care Veronica este profund unită este cel suferind al pătimirii, morţii şi învierii; este Isus în actul său de oferire Tatălui pentru a ne mântui”, a spus Papa Benedict al XVI-lea. El a adăugat că această experienţă a condus-o de asemenea la „iubirea intensă şi suferindă faţă de Biserică, în dubla formă a rugăciunii şi a oferirii. Sfânta trăieşte în această optică: se roagă, suferă, caută ‘sărăcia sfântă’, ca ‘expropriere’, pierdere de sine (cf. ibid., III, 523), tocmai pentru a fi asemenea lui Cristos, care s-a dăruit în întregime pe sine însuşi”. În „Jurnalul” Veronicăi – principala sursă pentru a o înţelege pe această sfântă – ea relatează experienţa primirii stigmatelor.

Veronica i-a cerut lui Isus „să fie răstignită cu El. ‘Într-o clipă – scrie ea – am văzut ieşind din rănile sale preasfinte cinci raze strălucitoare; şi toate au venit spre faţa mea. Şi am văzut aceste raze devenind ca mici flăcări. În patru era cuiele; şi în una era suliţa, ca de aur, toată în flăcări: şi mi-a străpuns inima, dintr-o parte în alta… şi cuiele mi-au străpuns mâinile şi picioarele. Am simţit mare durere; dar, în aceeaşi durere, mă vedeam, mă simţeam în întregime transformată în Dumnezeu”. Cu privire la devoţiunea Veronicăi faţă de Scriptură, Pontiful a arătat că scrierile ei sunt pline de citate biblice, atât directe cât şi indirecte: „ea revelează familiaritatea cu textul sacru, cu care se hrăneşte experienţa ei spirituală”.

Scrierile ei arată de asemenea faptul că „momentele forte ale experienţei mistice a Veronicăi nu au fost niciodată separate de evenimentele mântuitoare celebrate în liturgie, unde are un loc deosebit proclamarea şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Aşadar, Sfânta Scriptură luminează, purifică, întăreşte experienţa Veronicăi, făcând-o eclezială”. Pontiful a ilustrat un alt aspect al devoţiunii ei faţă de Scriptură: „Chiar experienţa ei, ancorată în Sfânta Scriptură cu o intensitate neobişnuită, conduce la o lectură mai profundă şi ‘spirituală’ a acestui text, intră în profunzimea ascunsă a textului. Ea nu numai că se exprimă cu cuvintele din Sfânta Scriptură, ci realmente şi trăieşte din aceste cuvinte, care devin viaţă în ea”.

Episcopul Romei şi-a încheiat discursul vorbind despre unele invitaţii făcute de Sf. Veronica Giuliani: să facem să crească viaţa noastră creştină; să participăm la iubirea în suferinţă a lui Isus Răstignit pentru mântuirea tuturor păcătoşilor; să ne îndreptăm privirea spre Paradis, ţelul călătoriei noastre pământeşti, unde vom trăi alături de atâţia fraţi ai noştri bucuria comuniunii depline cu Dumnezeu; să ne hrănim zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu. „Ultimele cuvinte ale Sfintei pot fi considerate sinteza experienţei sale mistice pasionate: ‘Am găsit Iubirea, Iubirea s-a lăsat văzută!'”