240 de ani de la moartea Episcopului Inochenţiu Micu-Klein
21.09.2008, Blaj (Catholica) - În ziua de sâmbătă, 20 septembrie 2009, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a celebrat în Catedrala Arhiepiscopală Majoră Sfânta Treime din Blaj împlinirea a 240 de la trecerea la Tatăl a primului Episcop al Blajului, Ion Inochenţiu Micu-Klein, aflăm de pe BRU.ro. Organizat de Arhiepiscopia Majoră de Alba-Iulia şi Făgăraş împreună cu Asociaţia Cercetătorilor Istoriei Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, evenimentul s-a bucurat de participarea Preafericirii Sale Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major, a Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, Episcop de Oradea, a unor importanţi oameni de cultură, a oficialităţilor municipale, a unui număr mare de clerici şi a unui public numeros.
Începând cu ora 10, s-a celebrat slujba parastasului şi un Te-Deum la mormântul Episcopului, aflat la temelia iconostasului catedralei blăjene. Preafericitul Lucian a transmis apoi mesajul său, în care a ţinut să sublinieze măreţia personalităţii Episcopului dar şi a ideilor, misiunii şi luptei pe care acesta a purtat-o: „Este deschizătorul luptei politice naţionale a românilor ardeleni. El vorbeşte pentru prima dată de oropsita `plebs valachica` dispreţuită de către neamurile asupritoare de atunci ale Transilvaniei. Chiar de la Roma îi îndemna pe blăjenii lui dragi: `Să aveţi inima mare, vocile tuturor unite împreună şi să deschideţi ochii şi să înălţaţi cuvântul, lepădaţi toată frica pentru direptate!` O viaţă de luptă şi jertfă pentru binele neamului, pe care el însuşi a rezumat-o într-o scrisoare, în cuvinte înţelepte: `După putinţa mea am făcut şi am muncit într-atâta, necăutând hazna mea ci a neamului, până am căzut în urgia pizmaşilor`”.
Preafericirea Sa a continuat citându-l pe marele istoric P.P. Panaitescu, care, în 1937, scria referindu-se la Inochenţiu Micu: „Tot ce este mare în cultura şi viaţa politică a României moderne începe de la dânsul. Prin înfiinţarea Blajului, a dat naştere Şcolii Ardelene, continuată apoi în principate cu Gheorghe Lazăr şi cu elevul acestuia, Ioan Heliade. În lupta lui naţională pentru drepturi, el este nu numai înaintaşul deşteptării culturale, ci şi al celor ce s-au rostit pe câmpia Blajului la 1848, al memorandiştilor, al tuturor luptătorilor neînfricaţi pentru libertatea naţională”. Programul comemorativ a continuat cu alocuţiuni ale unor oameni de cultură şi cercetători ai vieţii şi activităţii Episcopului: prof. univ. dr. Ioan Chindriş, prof. univ. dr. Ioan Buzaşi, cercetătorul Ciprian Ghişa şi scriitorul Ion Brad.
Au fost evocate trăsăturile definitorii ale personalităţii Episcopului şi totodată au fost prezentate aspecte ale impactului puternic al gândirii şi devotamentului lui asupra urmaşilor. Astfel, au fost redate ideile atât de răspicat şi clar exprimate în „Supllex Libellus” (1743): „Naţiunea noastră să fie declarată ca a patra naţiune receptă în Transilvania şi în părţile anexate ei. Să fie acceptată în Guberniu şi în stări, să aibă vot în provincie, să fie părtaşă la obligaţii şi beneficii ca şi celelalte naţiuni recepte, să fie obligată să dea dijme şi alte venituri parohiale preoţilor săi, nu celor străini de religia sa, care să nu se amestece deloc în cele spirituale ale noastre.(…) De asemenea, fiii românilor noştri să nu fie opriţi de la frecventarea şcolilor şi să nu fie întemniţaţi din acest motiv”.
Au fost amintite şi cuvintele lui Samuil Micu, nepot al Episcopului omagiat, care scria odinioară: „Acest Episcop, de s-au mai ostenit cineva cândva pentru neamul său, el foarte s-a ostenit, că foarte mare dragoste şi râvnă avea, cât mai pe urmă şi episcopia şi ţara şi moşia pentru binele neamului românesc le-au pierdut, cât niciodată, după cuviinţă, neamul românesc din Ardeal mulţumire nu poate să-i dea”. Preasfinţitul Virgil a ţinut să mulţumească mai apoi tuturor celor ce au făcut posibilă împlinirea ultimei dorinţe a Episcopului, aceea de a aştepta a doua venire a Domnului în Catedrala Blajului. Aceasta s-a înfăptuit la 19 octombrie 1997, când sicriul cu rămăşiţele pământeşti a fost adus de la Roma şi aşezat la locul de cinste în mormântul din Catedrala „Sfânta Treime”, alături de cel al Cardinalului Alexandru Todea.
Înainte de a-şi încheia cuvântul său prin „a-i mulţumi pentru toată osteneala şi jertfa puse în slujba Neamului şi a Bisericii”, Preafericitul Lucian a făcut o paralelă expresivă: „Episcopul întemeietor îşi doarme somnul de veci în cripta de aici, lângă tâmpla altarului Catedralei, într-o simbolică paralelă cu mormântul Cardinalului Alexandru Todea. Inocenţiu Micu – Întemeietorul şi Alexandru Todea – Reîntemeietorul, care după ani de prigoană comunistă, în care a reeditat lupta înaintaşului său, Inocenţiu, a reuşit să reînvie Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, şi să aşeze Blajul, ctitoria lui Inocenţiu, pe făgaşul unei meritate dreptăţi istorice.”
Legături
Imagini
