Proiectul social din parohia Mănăştur 1 Vest, Cluj
06.02.2008, Cluj (Catholica) - Cuvintele Sfântului Vincenţiu: „să-l iubim pe Dumnezeu, fraţii mei, dar să-l iubim pe cheltuiala noastră, cu truda braţelor noastre, cu sudoarea frunţii noastre” este un moto care se potriveşte foarte bine pentru activitatea caritativă ce se desfăşoară în cadrul parohiei greco-catolice Mănăştur 1 Vest din Cluj-Napoca. În prima lună a anului 2008 s-au împlinit opt ani de când surorile din Congregaţia Sfântul Iosif al Apariţiei au pornit, în colaborare cu parohia amintită, acest proiect destinat copiilor şi familiilor sărace a crescut în timp. Revista electronică Lumea Catholica a publicat un interviu cu cele două asistente sociale implicate actualmente în proiect, Dana Bozântan şi Marcela Crişan. În continuare preluăm doar prima parte.
– Relataţi-ne, vă rugăm, cum s-a născut acest proiect social?
– În anul 1992 au venit în România Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei, chemate să se dedice unei vieţi de slujire în comunităţile din Cluj-Napoca şi Negreşti. Urmând exemplul Sfintei Emilia, fondatoarea Congregaţiei, ele s-au dedicat îngrijirii bolnavilor, educaţiei, evanghelizării şi operelor de caritate. Cu entuziasm şi iubire s-au ocupat de pregătirea copiilor ce urmau să primească Sfânta Împărtăşanie, de întâlnirile de cateheză ale tinerilor şi de animarea Liturghiei prin iniţierea muzicală a copiilor şi adolescenţilor. Dincolo de toate acestea, asumarea valorilor evanghelice prin rugăciunea continuă a făcut ca acţiunea lor să se îndrepte spre căutarea prezenţei lui Dumnezeu mai cu seamă în persoanele marginalizate şi etichetate ca şi „copii ai străzii”.
Uşa mereu deschisă a surorilor şi sprijinul constant oferit a făcut ca numărul acestor copii să crească şi implicit au crescut şi problemele lor. Astfel, locuinţa lor mică a devenit neîncăpătoare pentru copiii străzii, pentru cei lipsiţi de locuinţă şi hrană, dar „bogaţi” în frustrări, păduchi şi agresivitate. Pentru oferirea unui sprijin complex se cerea un spaţiu adecvat, astfel că din ianuarie 2000, sora Carmen Sammut, împreună cu părintele paroh Ovidiu Lăpuşte din parohia greco-catolică Mănăştur 1 Vest, au deschis în demisolul bisericii aflate în construcţie o cantină socială. În noua locaţie, cantina improvizată oferea zilnic copiilor şi tinerilor o mâncare caldă. Dăruirea cu care au slujit a făcut ca într-un timp extrem de scurt sute de persoane ce nu erau primite în nici o cantină să caute acest loc în care surorile şi voluntarii ofereau de fapt mai mult decât o mâncare caldă. Fidele cuvintelor Sfintei Emilia: „cu tot ceea ce primiţi şi cu tot ceea ce aveţi mergeţi şi faceţi tot binele pe care-l puteţi”, surorile, împreună cu alte persoane implicate în acest proiect, au făcut vizibilă bunătatea infinită a Tatălui pentru toţi oamenii.
– Cum a luat amploare mai apoi proiectul?
– Dintre beneficiari s-au identificat familiile care aveau posibilitate să-şi pregătească mâncarea acasă, astfel că, în paralel cu cantina, s-a mers şi cu distribuirea de alimente şi cu oferirea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, la care se adăuga sprijinul oferit la începutul anului şcolar pentru continuarea studiilor. Complexitatea problemelor apărute, precum şi prezenţa tot mai numeroasă a adulţilor, a făcut să devină necesară angajarea unui asistent social, astfel că proiectul a luat amploare, dezvoltându-se un program de sprijinire a familiilor în situaţii de criză. S-a început căutarea binefăcătorilor pentru susţinerea atât materială cât şi financiară a familiilor.
S-au organizat, mai ales cu ocazia vizitelor voluntarilor din străinătate, ieşiri la pădure, cu cântece şi jocuri, şi excursii, excelente ocazii de socializare pentru copii. De asemenea, cu ocazia Crăciunului surorile pregăteau împreună cu copiii asistaţi, atât cei din familii cât şi cei de pe stradă, un moment de sărbătoare la care erau invitaţi toţi beneficiarii cantinei precum şi familiile acestor copii. Invitaţi de onoare erau Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, corul Institutului Teologic, elevi de la liceul de muzică şi alţi colaboratori.