Ieromonahul Leon Iosif Bob a trecut la cele veşnice

24.05.2006, Prilog (Catholica) - Luni, 22 mai 2006, Anul Domnului, Ieromonahul Leon Iosif Bob din cadrul Ordinului Sfântului Vasile cel Mare al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), s-a mutat la Domnul. Înmormântarea a avut loc astăzi, la mănăstirea OSBM „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din localitatea Prilog, cu începere de la ora 13.00. Ieromonahul Vianney I. Abadi, OSBM ne-a oferit următoarele informaţii despre fratele trecut la Domnul.

S-a născut în 13 martie 1912, în localitatea Craidoroloţ, din părinţi creştini, tatăl său, fiind cantor la biserica greco-catolică din loc Ţeghea (Satu-Mare). Studiile liceale le-a terminat în loc. Carei. Având o puternică trăire şi atracţie, spre viaţa spirituală, la vârsta de 18 ani intră în mănăstire, în cadrul Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco Catolică) pentru a deveni călugăr, în dorinţa de a-şi consacra viaţa cu totul lui Dumnezeu. Primul contact cu viaţa călugărească, a avut loc la Mănăstirea, cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel din loc. Bixad (Satu-Mare), unde a fost primit de către Părintele Protoegumen Atanasie Maxim, care la scurt timp, l-a trimis să-şi urmeze iniţierea în viaţa monahală (noviciatul), la mănăstirea din loc. Muncaci (Ucraina Subcarpatică). A fost primit în 14. 03. 1931. În anul 1932, 5 noiembrie, primeşte profesiunea voturilor simple călugăreşti, iar în 19 septembrie 1936, pe cea perpetuă. Este trimis la studiile de filozofie, pe care le urmează în cadrul Institutelor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, al Mănăstirilor din localităţile Mala Berezna şi Dobromil, iar pe cele teologice, la cele din Cristinopol şi Laurof (Galiţia) – Ucraina. După terminarea studiilor, se întoarce înapoi în ţară la Mănăstirea din Bixad, iar prin bunăvoinţa lui Dumnezeu şi cu aprobarea Superiorilor regulari, în data de 22 martie 1938, este sfinţit Preot de către PS Episcop, de pie memorie, Alexandru Rusu, în localitatea Baia Mare.

După sfinţirea sacerdotală activează o perioadă în cadrul Mănăstirii din Bixad ca şi administrator, în acelaşi timp şi ca preot paroh în localitatea Moişeni (Satu-Mare). Este trimis la Mănăstirea din loc. Obreja (Alba). Până în anul 1948, este trimis în aceleaşi scopuri şi la Mănăstirea din loc. Nicula (Cluj), 1943-1946, iar în timpul anilor 1947-1948, la Mănăstirea OSBM din loc. Moisei (Maramureş), unde înfiinţează şi o fabrică de cherestea. Biserica Greco Catolică, în acele timpuri, urma să treacă, în privinţa credinţei, printr-o perioadă îndelungată de grele încercări, caracterizată de sistemul comunist-ateist instalat în România şi impulsionată tot mai mult de regimul sovietic stalinist, care era ostil faţă de Biserica Romei, deci şi faţă de Biserica Română Unită cu Roma, din care făceau parte călugării noştri. În urma scoaterii abuzive în ilegalitate a Bisericii Greco Catolice din România (1948 decembrie 1), de către noul regim instalat la putere, a avut loc şi arestarea Părintelui Protoegumen Atanasie Maxim, împreună cu toţii preoţii călugări de la Mănăstirea OSBM din Bixad. În această împrejurare, Pr. Leon este chemat, în cursul lunii martie a anului 1948, de la Mănăstirea din Moisei la cea din Bixad, printr-o telegramă expediată acestuia, de către Pr. Leon Manu din Oradea, cu scopul de a se ocupa în continuare de administrarea Mănăstirii din Bixad. Odată ajuns, se ocupă din nou de programul spiritual şi administrativ al acesteia, ca Egumen, împreună cu Pr. Gavrilă Sălăjan-OSBM până când Mănăstirea OSBM din Bixad a fost confiscată de regimul comunist. Intuind anchetele la care urmau să fie supuşi de noul regim securist, din cauza credinţei lor, Pr. Leon Bob împreună cu Pr. Gavrilă Sălăjan, s-au retras în loc. Târşolţ (Satu-Mare) unde au locuit în ascuns pe la diferiţi credincioşi, pentru a scăpa de arestarea din partea securităţii. Aflând că situaţia lor s-a înrăutăţit, fiind căutaţi pentru a fi prinşi şi arestaţi de securitate, au decis să se retragă în pribegie, pentru a se feri de ei, petrecând prin pădurile din jurul localităţilor Moişeni, Huta (Satu-Mare) şi ale Săpânţei (Maramureş), mai bine de doi ani, mutându-se dintr-un loc în altul, ca să nu poată fi descoperiţi şi arestaşi, dar în acelaşi timp fiind ajutaţi cu alimente şi cu toate cele necesare, şi de credincioşii din localităţile învecinate regiunii în care trăiau.

Pe toată durata acestei pribegii, în ciuda condiţiilor vitrege în care trăiau, ambii Părinţi au încercat să observe întru totul regula călugărească în care au fost iniţiaţi. În anul 1950 octombrie 21, fiind trădaţi de un cioban pe numele de Oca din ţinutul Săpânţei, unde aceştia trăiau, sunt prinşi şi arestaţi de organele de miliţie şi securitate din acea perioadă. Pr. Leon Bob, împreună cu Pr. Gavrilă Sălăjan sunt duşi la organul securităţii din Sighetul Marmaţiei (Maramureş), iar apoi sunt mutaţi la cel din Oradea (Bihor), unde sunt anchetaţi timp de 6 luni de zile, după care sunt aduşi la securitatea din Satu-Mare fiind ţinuţi în arest, în celulele acesteia, timp de 7 luni de zile, pentru ca apoi să fie deferiţi Tribunalului Militar din Cluj, care urma să pronunţe sentinţa în privinţa condamnării lor. Părintele Leon Bob a fost condamnat la 8 ani de închisoare, din care a efectuat 6, petrecuţi la închisorile din Sighet, Jilava; Poarta Albă; Gherla; Cavnic-Mină.

În anul 1956, este eliberat din închisoare şi îşi continuă viaţa pe ambele planuri (spiritual şi fizic) lucrând în diferite locuri din ţară, cu toate că întâmpina ostilităţi din partea regimului comunist din acea vreme în obţinerea unui loc de muncă decent şi stabil. Reuşeşte în cele din urmă să se pensioneze la vârsta de 62 de ani. Se retrage în localitatea Tăşnad (Satu-Mare), locuind alături de rudeniile sale, pentru ca după puţin timp, să-şi reînceapă din nou cu asiduitate activităţile pastorale în rândul credincioşilor în special în Ţara Oaşului (Satu Mare) administrând Sfintele Sacramente şi Sacramentaliile (Botezul, Cununia, Spovada, Euharistia, sfinţirea caselor), chiar cu riscul de a fi prins de autorităţile comuniste şi securiste.

Cu toate, că anii vieţii continuau să se depene, evidenţiindu-se prin trăsăturile fizionomice ale părului, Pr. Leon Iosif Bob, a continuat până în ultima clipă, cei peste 94 de ani ai săi de viaţă (76 de ani de călugărie şi 68 de preoţie), să rămână acelaşi neobosit servitor al lui Dumnezeu, programul spiritual de rugăciune, practicat în Mănăstirile Baziliene, înainte de perioada anilor `48, rămânând peste deceniile timpului, (care s-a scurs şi a vicisitudinilor perioadei austere care le-au caracterizat, şi prin care a trecut, dar mai ales în privinţa fidelităţii urmării lui Cristos şi a învăţăturii Bisericii întemeiată de El), viu întipărit în inima şi sufletul său, şi pe care până în ultima clipă a vieţii sale le-a respectat cu aceeaşi fidelitate şi stricteţe, la fel ca şi în perioada, în care îl celebra în mănăstirile unde a trăit (acum confiscate de statul comunist şi aflate în posesia Bisericii Ortodoxe Române), indiferent de implicarea în activităţiile pastorale, în care nu de puţine ori a fost solicitat de către credincioşii greco-catolici, străduindu-se să fie acelaşi călugăr, ca şi atunci.

Ritmul rugăciunii neobositului şi fidelului serv al lui Dumnezeu nu înceta nici măcar în timpul somnului, nu de puţine ori fiind auzit cum se ruga în timp ce dormea: „Isuse, Maria, Iosife, vă iubesc, salvaţi sufletele”. Acum Părintele Leon I. Bob – OSBM ne-a părăsit din acestă lume pentru a se învrednici de chemarea Mântuitorului nostru Isus Cristos „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeiarea lumii” (Mt. 25, 34). Dumnezeu să-l odihnească în pace.