Clopotul bate în dungă la Nicula

29.01.2002, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, prin Arhiepiscopul George Guţiu, episcopul titular eparhial, a înaintat o acţiune în justiţie prin care solicită retrocedarea mănăstirii Nicula. În acţiunea înaintată Tribunalului Cluj (nr.268/03 ian. 2002), Eparhia greco-catolică cheamă în judecată pentru redobândirea vechiului aşezământ monahal care i-a aparţinut până în 1948, atât Statul Român, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, precum şi Mănăstirea Ortodoxă din localitatea Nicula, judeţul Cluj. Greco-catolicii cer prin această acţiune repunerea în posesie şi folosinţă a terenului şi construcţiilor aferente care le-au aparţinut, precum şi rectificarea şi radierea din cartea funciară în defavoarea Mănăstirii Ortodoxe Nicula, din cauza inexistenţei titlului cu care s-a făcut întabularea. În urma decretului 358/1 decembrie 1948, cultul greco-catolic era scos în afara legii, fiind legiferată încetarea funcţionării organizaţiilor centrale şi statutare ale Bisericii greco-catolice din Republica Populară Română. Adică Mitropolia de la Blaj, episcopiile, ordinele şi congregaţiile religioase, mănăstirile, fundaţiile, asociaţiile, precum şi orice alte instituţii şi organizaţii, sub orice denumire.

Instanţele de judecată de la Cluj bifează astăzi prima înfăţişare în cadrul procesului deschis de greco-catolici împotriva ortodcşilor şi a Statului român pentru recuperarea mănăstirii Nicula. Un proces care va face multă vâlvă în lumea bisericească din Ardeal, şi nu numai, având în vedere ambiţiile Arhiepiscopului ortodox de la Cluj, IPSS Bartolomeu Anania, de a reconstrui la Nicula un nou aşezământ monahal, cu o seamă fonduri importante promise şi din partea guvernului Năstase. Astfel, vechile edificii eceleziale, biserica de zid şi chiliile călugărilor, care au aparţinut până în 1948 greco-catolicilor sunt în pericol de a fi demolate, conform planului urbanistic zonal. Disputa privind mănăstirea Nicula ar putea pune capăt dialogului dintre greco-catolicii şi ortodocşii din ţara noastră. „O dieceză catolică din România a chemat în instanţă Biserica Ortodoxă Română, într-un efort de a îşi recupera o veche mănăstire. Acest gest ar putea duce la suspendarea dialogului dintre Bisericile Catolică şi Ortodoxă din România”, după cum subliniază agenţia de ştiri catolice CWNews.

Confiscarea mănăstirii

Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla îşi revendică dreptul asupra mănăstirii, folosindu-se şi de legile date de comunişti, legi care nu au fost aplicate corect. În Decretul 358 din 1948, prin care se interzicea Biserica Română Unită, se preciza faptul că averea mobilă şi imobilă aparţinând cultului greco-catolic revenea Statului Român, care urma să o ia imediat în primire. O comisie interdepartamentală compusă din delegaţi ai ministerelor Cultelor, Finanţelor, Internelor, Agriculturii şi Domeniilor, Învăţământului Public, a fost îndrituită la acea vreme să decidă destinaţia averilor Bisericii Greco-Catolice. Deşi există un act normativ, HCM 1719/1948, prin care se înfiinţează această comisie, ea nu s-a întrunit în fapt niciodată şi nici nu a luat vreo hotărâre în acest sens, neatribuind nimănui, în mod oficial, vreun bun (avere mobilă şi imobilă) aparţinând Bisericii Greco-Catolice, după cum se precizează în acţiunea trimisă în instanţă şi semnată de Arhiepiscopul George Guţiu. Fapt reconfirmat în 1997 şi de Secretariatul de Stat pentru Culte, publicat ulterior în Monitorul Oficial, partea II, 231/12 ianuarie 1998, pg. 32. În acest context, greco-catolicii susţin că nu există nici un act oficial prin care Mănăstirea „Prefericita Fecioară Maria” de la Nicula ar fi fost atribuită ortodocşilor. Mai mult, transcrierea făcută în Cartea Funciară, din 4 iunie 1968, în favoarea Mănăstirii Ortodoxe Nicula, este considerată ilegală şi fără nici o dispoziţie juridică, deoarece decretul 358/1 decembrie 1948, în baza căruia s-a făcut respectiva transcriere, nu a prevăzut un astfel de transfer de proprietate, în favoarea cultului ortodox. Ilegală este considerată şi procedura de transcriere, făcută doar în urma unei simple cereri de către o persoană neabilitată, se consideră în memoriul justificativ alăturat acţiunii intentate de către Episcopia greco-catolică de la Cluj. Deoarece, conform respectivului decret 358, doar comisia interdepartamentală avea dreptul să atribuie o proprietate fostă greco-catolică, iar respectiva comisie nu a întreprins nimic în acest sens, precum şi pentru că în urma viciilor de procedură (lipsa îndeplinirii operaţiunilor de identificare, inventariere şi consemnare într-un act juridic), Statul Român nu a intrat legal în posesia vechilor averi ale Bisericii greco-catolice, Episcopia de Cluj-Gherla solicită, pe lângă rectificarea şi radierea din acte a Mănăstirii Ortodoxe Nicula, şi reîntabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor în favoarea Mănăstirii greco-catolice „Preafericita Fecioară Maria”, care ţine de amintita Eparhie. Acţiunea întreprinsă, motivează greco-catolicii, este conformă articolului 6 din legea 213/1998, fiind vorba de o preluare abuzivă, fără un titlu şi cu încălcarea decretului 358/1948, a articolelor 17 şi 34 din legea Cărţii Funciare, a Constituţiei din 1948, precum şi a legii 304/1947 privind Tratatul de pace dintre România şi Puterile aliate, inclusiv Charta Universală a Drepturilor Omului. Din cauza şantierului în plină desfăşurare, deschis încă din luna mai a anului trecut, prin care ortodocşii au început o serie de lucrări de construcţii şi reconfigurări ale complexului monahal de la Nicula, Episcopia greco-catolică a cerut, de asemenea, aprobarea unei ordonanţe preşedinţiale, prin care să se interzică demolarea oricărei construcţii, oprirea tuturor lucrărilor, reparaţii la zidărie, fundaţii, acoperiş, tencuieli, zugrăveli existente, stoparea oricăror activităţi de şantier, a stocării de diverse materiale şi utilaje pentru construcţii, săpare de fundaţii, transport şi demolări.

Ortodocşii nu negociază

De cealaltă parte, Arhiepiscopul ortodox al Vadului, Clujului şi Feleacului, ÎPSS Bartolomeu Anania, a menţionat în repetate rânduri că mănăstirea de la Nicula nu poate fi niciodată obiect de discuţii sau negocieri, vizavi de revendicările Bisericii greco-catolice, şi că înţelege doar la modul sentimental pretenţiile episcopilor greco-catolici, din cauza faptului că aşezământul a fost administrat de uniţi doar pentru o perioadă de timp. Înaltul ierarh ortodox face adeseori trimitere la o atestare documentară din 1552, cu privire la originile aşezământului monahal, însă data respectivă este valabilă doar pentru vechea biserică de lemn din satul Nicula, astăzi dispărută, şi nicidecum pentru actualul complex monahal, care a fost fundamentat şi construit de-a lungul vremurilor de către greco-catolici. În scrisoarea-răspuns remisă Arhiepiscopului greco-catolic de Cluj-Gherla, IPSS George Guţiu, Arhiepiscopul ortdox al Clujului, IPSS Barolomeu Anania, îşi asigura confratele că se străduie să nu ia „drept amestec în treburile interne ale Mânăstirii Nicula, aşezământ ce se află sub jurisdicţia unei Arhiepiscopii Ortodoxe”, faţă de îngrijorările ierarhului unit cu privirea la soarta vechii mănăstiri Nicula, greco-catolică până în 1948. Totuşi, IPSS Bartolomeu recunoaşte că biserica de zid a fost ridicată de către uniţi între 1875-1879, totuşi rămânând de neînţeles faptul că episcopii uniţi ar fi de drept proprietarii acestui lăcaş, a completat arhiereul ortodox. Comparaţia făcută cu edificiile publice care au fost construite în Transilvania în timpul statului austro-ungar, vizavi de propietatea bisericilor foste greco-catolice, este una prin care IPSS Bartolomeu îşi afirmă un punct de vedere personal, ieşit din sfera dialogului interconfesional, faţă de problema patrimoniului ecleziastic revendicat de către greco-catolici. De altfel, arhiereul ortodox exagerează faptul că o reconsolidare a bisericii l-ar costa de două ori mai mult decât construcţia a două biserici noi, cu mult mai mari decât cea existentă. Astfel, soluţia demolării este una care se deduce în mod direct, decât să se aştepte momentul surpării bisericii de zid, explica Arhiepiscopul ortodox al Clujului. „E motivul pentru care, în cursul anului trecut, am dat binecuvântare nu numai pentru ridicarea a două biserici noi, suprapuse, care să răspundă trebuinţelor crescânde ale celor care vin să se închine la sfânta icoană a Maicii Domnului, dar şi pentru lucrări de mare anvergură şi durată, menite să-i confere Mănăstirii configuraţia urbanistică pe care o merită, fără să neglijăm conservarea şi lărgirea amfiteatrului natural în care se prăznuişte hramul. Aceasta e singura soluţie viabilă, în faţa iminentei prăbuşiri a bisericii”, a precizat IPSS Bartolomeu.

Ecumenismul pe muchie de cuţit

Comisia de dialog dintre cele două Biserici istorice româneşti din Transilvania se dovedeşte mai mult un dialog al surzilor, o amânare sine die a rezolvării între părţi a disputelor patrimoniale, cu o excepţie. În cadrul relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică din România, părţile au fost de acord ca toate disputele patrimoniale să se rezolve pe calea dialogul interconfesional din cadrul unei comisii mixte. Liderii greco-catolici s-au plâns însă că această comisie nu a reuşit să rezolve decât simbolic cererile lor de recuperare a proprietăţilor şi a lăcaşurilor de cult care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma până în 1948. De asemenea, greco-catolicii şi-au mai exprimat frecvent îngrijorarea faptul că, în ciuda poziţiei conciliante a Vaticanului în relaţiile ecumenice cu ortodocşii, cineva profită pentru a forţa lucrurile, ca uniţii să renunţe la revendicările lor, mai ales pe cale juridică. Conflictele patrimoniale continue dintre greco-catolicii şi ortodocşii români au fost adesea citate de liderii ortodocşi – în special de Patriarhul Alexei al II-lea de la Moscova – ca un factor care blochează drumul spre unitatea creştină. Disputele patrimoniale pornesc de la confiscarea după 1948 a tuturor proprietăţilor greco-catolicilor de către regimul comunist de atunci, care a scos în afara legii Biserica Română Unită cu Roma. Greco-catolicilor li s-a ordonat să treacă la ortodoxie, alternativa fiind închisoarea. O dată cu căderea regimului comunist, şi cu relegalizarea funcţionării Bisericii Greco-Catolice, au apărut discuţii în jurul proprietarului legal al fostului patrimoniu ce a aparţinut greco-catolicilor, astăzi deţinut în cea mai mare parte de către ortodcşi. Biserici, case parohiale, mănăstiri, licee şi şcoli, orfelinate, sedii episcopale sunt revendicate de Biserica Română Unită. Deşi, unul dintre cei chemaţi în instanţă pentru retrocedarea vechiului patrimoniu este şi Statul Român, adeseori autorităţile încearcă să arunce „pisica moartă” în curtea comisiei de dialog dintre cele două Biserici româneşti. În ultimii zece ani, mai multe comunităţi ortodoxe din Ardeal, în vederea construirii unor noi lăcaşuri de cult, au început o serie de demolări a vechilor biserici, foste greco-catolice. Deşi cele mai multe dintre ele au fost renovate în ultimii 15 ani, preoţi-parohi ai comunităţilor ortodoxe în cauză (Vadu Izei în Maramureş, Ungheni şi Valea Largă în Mureş, Urca, Nicula şi Băişoara în Cluj), au invocat faptul că edificiile respective se află într-un avansat stadiu de degradare, ori bisericile din lemn pot fi strămutate. Ierarhii greco-catolici şi-au exprimat în nenumărate rânduri îngrijorarea faţă de turnura care o ia acest avânt de construcţii a noi biserici ortodoxe în vecinătatea celor vechi greco-catolice, scopul nefiind altul decât distrugerea unei evidenţe fizice a existenţei unui lăcaş de cult construit de către Biserica Română Unită cu Roma. Există totuşi şi excepţii. În regiunea Banatului, sub păstorirea Mitropolitului ortodox, IPSS Nicolae Corneanu, relaţiile dintre cele două culte comportă alte caracteristici. Înaltul ierarh ortodox a retrocedat un număr important de biserici greco-catolicilor, la solicitarea acestora, începând chiar cu vechea catedrală din Lugoj.

Comisia Monumentelor refuză demolarea

Disputa patrimonială în ceea ce priveşte mănăstirea de la Nicula, care găzduieşte o faimoasă icoană a Maicii Domnului, a încins spiritele în cadrul unei aşa-zise destinderi interconfesionale din Ardeal. Această situaţie vine şi după ce au fost începute lucrările la aşezământul monahal de la Nicula, încă din luna mai anul trecut, vechea biserică de zid, construită de greco-catolici, fiind sub pericolul de a fi dărâmată, pentru a lăsa locul alteia noi, ortodoxe. Reprezentanţii Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice – Transilvania Vest de la Cluj susţin însă că este o eroare soluţia demolării vechii biserici de zid şi a chiliilor, la fel şi faptul că arhitectura noului lăcaş de cult, precum şi ale celorlate edificii preconizate a se ridica aici, nu au nimic comun cu linia tradiţională bisericească din Transilvania. În şedinţa din 2 august, anul trecut, membrii comisiei au stabilit că biserica de zid a mănăstirii Nicula, lăcaş de cult ridicat la sfârşitul secolului XIX, merită să fie inclusă în cadrul patrimoniului religios protejat, înaintând astfel Ministerului Culturii şi Cultelor o propunere în acest fel. Iniţiativa Comisiei Monumentelor vine în urma propunerii ce rezultă din planul de urbanism de detaliu (PUD) al proiectului de reconfigurare a ansamblului mănăstiresc de la Nicula, în care, din vechiul aşezământ religios, se doreşte să se păstreze doar bisericuţa de lemn şi cele două corpuri de clădire construite după 1990. Acestea sunt considerate de către Comisia Monumentelor Istorice de la Cluj „de o calitate arhitecturală foarte slabă, discutabilă. Par a fi fost executate fără proiect de arhitectură, iar una dintre ele fost ridicată peste vechea stăreţie a mănăstirii. Ansamblul (cel actual – biserica de zid, bisericuţa de lemn, vechile chilii, – n.r.), cu excepţia ultimilor două clădiri, este armonios integrat în cadrul geografic şi natural. Este un exemplu tipic de sit istoric”. Faptul că se doreşte dărâmarea actualului ansamblu edilitar religios le ridică mari semne de întrebare celor din comisia amintită, care ţin să precizeze că ” s-a considerat apusă epoca demolărilor de biserici”. De asemenea, executantul expertizei geotehnice a fundaţiei bisericii mănăstirii de la Nicula, profesorul universitar Augustin Popa, de la Universitatea Tehnică din Cluj, a declarat că respectivul lăcaş de cult nu se află într-o stare de degradare avansată, precum declarau oficialii ortodcşi. Dimpotrivă, consolidarea fundaţiei prin injectarea unor piloni de beton, o soluţie clasică în domeniu care se aplică cu succes de zeci de ani, ar salva biserica pentru multă vreme de acum înainte.

Guvernul sub patrafirul lui Bartolomeu

Pe de altă parte, guvernul de la Bucureşti, agrează reconstrucţia mănăstirii Nicula, premierul Adrian Năstase declarând că Executivul va avea în vedere să doneze acea sumă de bani de cât este nevoie pentru ridicarea noului aşezământ monahal ortodox. La Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului – Sântămărie Mare – 15 august, anul trecut, după Slujba arhierească, oficiată de către Arhiepiscopul ortodox, IPSS Bartolomeu Anania, pe esplanada de lângă biserica mănăstirii, afost prezent şi premierul Adrian Năstase, împreună cu o bună parte din membri Cabinetului. Oficialităţile de la Bucureşti au participat şi în calitate de membri ai Comitetului de iniţiativă pentru rectitorirea mănăstirii Nicula, comitet aflat sub preşedinţia premierului Năstase, care a luat fiinţă la intervenţia Arhiepiscopului Bartolomeu. Dintre membrii semnatari ai acţiunii iniţiate de Înaltul ierarh ortodox de la Cluj, se află miniştrii Ioan Rus, Răzvan Theodorescu, Vasile Puşcaş, Vasile Dâncu, senatorul PSD Grigore Zanc, deputatul PSD Alexandru Lăpuşan, prefectul Vasile Soporan, preşedintele CJ Cluj, Şerban Graţian, şi consilierul judeţean Liviu Medrea. Graba de a se vedea deja construită o nouă biserică este motivată şi pentru faptul că, după cum preciza IPSS Bartolomeu, în 2002 s-ar împlini 450 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Nicula.

Papa Clement XIII recunoaşte Nicula

Mănăstirea datează din secolul al XVIII-lea, fiind consemnată încă de atunci în analele Vaticanului ca un renumit loc de pelerinaj pentru românii catolici, de rit grec, din Transilvania. Însuşi Papa Clement XIII semnează un act de recunoaştere în 1764. Vechea biserică de lemn, construită la începutul secolului XVIII, a ars în întregime în incendiul din 1973, când din cauza neglijenţei, flăcările a mistuit până la temelie, într-o noapte, întreaga construcţie, cu toate icoanele şi odoarele care se aflau înăuntru. Ulterior a fost adusă o biserică de lemn din satul Ţop, aflat în apropierea satului Nicula. În a doua jumătate a secolui XIX, se construieşte biserica din piatră, precum şi un rând de chilii şi pavilioane pentru călugări şi pelerini. În1948, călugării greco-catolici (din ordinul „Sfântul Vasile cel Mare”, cunoscuţi şi sub numele de bazilieni sau basilitani) sunt alungaţi din mănăstire, stareţul lor, egumenul Leon Manu luând calea închisorilor, unde a şi murit. Aşezământul a fost imediat preluat de către Episcopia Ortodoxă de la Cluj, iar în iunie 1968, în urma unei simple cereri din partea ortodocşilor, statul român a trecut terenul şi construcţiile mănăstirii în proprietatea acestora. Astăzi, Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, cere retrocedarea mănăstirii de la Nicula. Rezultatul judecării acestei cauze la un tribunal laic este greu de prevăzut, motiv pentru care dosarul are mari şanse să ajungă la Strasbourg. (Daniel SÂRBU)