Concubinajul: „pregătire pentru divorţ”

13.03.2001, Baltimore (ZENIT) - Steve şi Terrie Nelson nu s-au gândit niciodată să “trăiască în păcat”. Ei au crescut în aceeaşi parohie, Sf. Thomas Morus din Baltimore, fiind prieteni în liceu şi apoi în facultate. După absolvire, ei s-au mutat înapoi la părinţi şi şi-au început cariera, Terrie ca soră medicală, iar Steve ca informatician.

După câteva luni însă, situaţia s-a schimbat. Steve, stresat de statul cu părinţi, a început să îşi dorească o casă proprie, dar unde să locuiască cu un coleg pentru a împărţi cheltuielile. Terrie i-a propus să se mute împreună, iar Steve a acceptat. Ei au închiriat un apartament şi astfel s-au alăturat celor peste 4 milioane de cupluri americane care, conform Biroului de Statistici al SUA, trăiesc împreună având relaţii sexuale în afara căsătoriei. “A fost foarte convenabil”, recunoaşte Steve într-un articol din National Catholic Register.

Când s-au dus la parohie pentru a-şi anunţa intenţia de a se căsători, diaconul care completa formularele a sesizat că locuiesc la aceeaşi adresă. Diaconul, Tom Mann, l-a anunţat pe paroh, Mons. Victor Galeone, care tocmai terminase pregătirea unui set de indicaţii pentru cuplurile care trăiesc împreună şi care doresc să se căsătorească.

“Concubinajul este dăunător”, spune Mons. Galeone. “Ştiţi că studiile sociologice arată că trăitul împreună înainte de căsătorie creşte riscul de divorţ cu 50%? Foştii concubini sunt mai predispuşi spre conflicte, abuz şi violenţă, şi au un nivel mai scăzut de fericire”. Concubinajul este de fapt o “pregătire pentru divorţ”.

În parohia sa, spune el, cuplurile care continuă să trăiască împreună, trebuie să se căsătorească “într-o ceremonie mică, fără mare pompă, fără flori sau muzică. Căsătoria este un drept natural şi canonic al cuplurilor, dar dacă cei doi nu trăiesc separat atunci nu pot avea parte de o nuntă tradiţională. O nuntă fastuoasă ar fi atunci un semn fals”.

Când diaconul Mann le-a dat această veste lui Terrie şi Steve, Terrie a început să plângă. Mann le-a explicat atunci nu numai păcatul concubinajului dar şi gravele riscuri sociale. Cuplul a spus atunci că nu au avut niciodată timp să se gândească la aşa ceva. Ei au părăsit biroul diaconului în linişte, luând câteva cărţi despre concubinaj.

Există mulţi care nu sunt de acord cu poziţia Mons. Galeone şi a diaconului Mann – şi de fapt cu a Magisteriului Bisericii – considerând concubinajul ca sănătos. Specialiştii seculari în căsătorie afirmă adesea că concubinajul poate fi, şi adesea chiar este, de folos. Mai mult, spun ei, la rata de 50% de divorţuri, “căsătoria de probă”, cum îi spune ei concubinajului, este foarte logică.

De aceeaşi părere este şi Marshall Miller, fondatorul organizaţiei naţionale non-profit Proiectul Alternativele Căsătoriei, alături de partenera sa de viaţă, Dorian Solot. Organizaţia lor se află în Massachusetts. “Marea majoritate a cuplurilor cu care am vorbit”, spune Miller, “consideră că concubinajul a fost o decizie înţeleaptă pentru ei, din multe motive, inclusiv financiar… A trăi cu cineva este un mod de a-l cunoaşte aşa cum este”.

Ei recunosc că studiile sunt împotriva lor, dar insistă: “studiile arată că aceia care au ales să nu trăiască împreună înainte de căsătorie, tind să fie mai conservatori şi nu sunt deschişi să vadă divorţul ca o opţiune. De aceea, acest grup are o rată mai mică de divorţuri, dar aceasta se datorează valorilor lor şi nu faptului că nu au trăit împreună”.

Alţi specialişti în căsătorie susţin că abilităţile de comunicare sunt mult mai importante decât faptul că trăiesc împreună sau nu. Diane Sollee, LSW, fondatoare a Coaliţiei pentru Căsătorie, Familie şi Educaţie a Cuplului, din Washington, D.C., nu este de acord ca cuplurile să fie sfătuite să trăiască separat. “Dacă trăiesc separat nu îşi vor dezvolta abilităţile de comunicare.”

Mons. Galeone nu este de acord. “Aceste poziţii scapă din vedere adevăratele probleme”, a spus el. “Aceşti experţi pun căruţa în faţa calului. Realitatea este că relaţiile sexuale timpurii în cadrul cuplului zădărnicesc şi umbresc dezvoltarea abilităţilor solide de comunicare verbală”.

După întâlnirea cu diaconul Mann, Steve şi Terrie au discutat, şi-au analizat conştiinţa şi au parcurs de mai multe ori bibliografia indicată. Au navigat de asemenea pe Internet şi au citit studii sociologice recente ale unor mari universităţi, inclusiv “Proiectul Căsătorie” al Universităţii Rutgers din New Jersey.

Rezultatele erau deprimante. Concubinii care s-au căsătorit au fost mai predispuşi la divorţ, instabilitate, conflict şi violenţă, femeile şi copiii fiind aproape întotdeauna cei care pierdeau. Studiul Universităţii Rutgers concluzionează: “trăitul împreună nu este un mod bun de pregătire pentru căsătorie sau de evitare a divorţului”.

A fost un moment emoţional, îşi aminteşte Terrie. “Este un şoc când realizezi că ceea ce faci este greşit, mai ales când nu credeai că este aşa”, a spus ea. Dovezile clare i-au convins pe Steve şi Terrie; rugăciunile şi lecturile biblice le-au convertit inimile. Iubirea reciprocă şi dorinţa de a se ajuta reciproc în a face lucrurile bine i-a făcut să se separe şi să renunţe la relaţiile sexuale.

Terrie s-a mutat înapoi cu părinţii. “A fost dificil”, îşi aminteşte ea, “foarte dificil”. Steve a rămas în apartament. Au fixat apoi nunta în luna mai. Au trăit separat timp de cinci luni, pregătindu-se pentru căsătorie, dezvoltându-şi abilităţile de comunicare. Ei au reflectat şi discutat mai profund decât o făceau înainte, şi au analizat felul în care înţeleg ei angajamentul, legământul şi căsătoria sacramentală.

”În final am fost bucuroşi că trăiam separat”, a spus Steve. “În acea perioadă am devenit cu adevărat prieteni foarte buni şi am învăţat să fim intimi într-un mod nonsexual”. Ei au descoperit şi apreciat punctul de vedere catolic asupra sexualităţii, înţelegând necesitatea căsătoriei. Acum folosesc metode de planificare naturală.

James Healy, director al Centrului pentru Familie al Diecezei de Joliet, Illinois, şi autor al cărţii “Broşura Cuplului” pentru concubini, explică faptul că sexualitatea este un dar creat şi un mister spiritual: “catolicii cred că cei care se dăruiesc unul altuia din punct de vedere sexual îşi dăruiesc chiar vieţile lor în totalitate. În cele din urmă, demnitatea şi onoarea lor ca persoane umane pot fi protejate doar într-o relaţie care intenţionează a fi permanentă, fidelă şi deschisă faţă de viaţă”.

În final, cele cinci luni au zburat rapid. Pe 26 mai 1990, Mons. Galeone a celebrat nunta lui Steve cu Terrie în cadrul unei frumoase ceremonii tradiţionale catolice – completă, cu fast şi flori.